A cui e vocea din umbră care le șoptește bucureștenilor, în Cartierul Evreiesc: „Nu vrei sex oral? 100 de lei!”

29 aug. 2022
1176 Afișari
A cui e vocea din umbră care le șoptește bucureștenilor, în Cartierul Evreiesc:
A cui e vocea din umbră care le șoptește bucureștenilor, în Cartierul Evreiesc: "Nu vrei sex oral? 100 de lei!" | foto simbol; sursa: Unsplash

Mai mereu umblu prin fostul cartier evreiesc

Recunosc casele, alinierea lor, culmile caselor, plombele, vechimea, mucegaiul, reconstrucțiile, dărâmăturile. O dată am avut atâta colivă că am dat oamenilor și câinilor de pe Anton Pann. Ce bucurie! Și mi-am pomenit mama, tata, bunicii, dând oamenilor și câinilor de mâncare, fără deosebire. Vin treaz și beat pe străzile întortocheate, fluier și mă supun capricilor străzilor. Sunt umbre care nu-mi plac, dar asta e altă discuție. Uite-mă, deci, într-o astfel de seară. E vară, e torid și la 8 seara. Darminte la 11 când am trecut eu prin cartier.

Nu cântam, nu fluieram, eram cu capsa pusă

Eram incert.  Veneam de la niște amici, îndelung dezbătusem războiul, pandemia și, mai ales, curioasa întâmplare a vieții, că închinam pahar după pahar, pe un ritm de electronică, colaj după „Pretty woman”. Eram la a treia sticlă de vin, dar șpriturile nu se așezau a voie bună. Ne-am despărțit cumva intrigați. Ce-i de făcut cu noi? O fi torizenia serii. Și am luat-o singur și ambetat de întâmplare pe Anton Pann, am dat colțul, pe stânga, acolo e un câine pe care l-am îndopat cu colivă și mă întreb dacă mai trăiește. Trăiește! Din întuneric o voce: “Nene, fac sex oral pe 100 de lei! Dă și mie! Că n-am ce pune în guriță!” nu m-am dumirit.

Nu am știut de glăsciorul ăsta prin cartier

O fi nouă, zic. Glasul are și corp, are și voce. E o fetiță după cap, e o femeie după înfățișare. Sunt supărat, sunt nici beat, nici treaz, stare nervoasă. Mă ciupește o fantezie. Dar trec mai departe. Apoi glasul se ține după mine. E acolo o piațetă și un magazin. Și glasul îmi zice mi-e foame! Și tac și merg înainte. Trec din piațetă, nici în fugă, nici domol și uite mă tot gândesc și astăzi. Poate ajutam o femeie să trăiască o seară bine?! Nu sex oral, dar bani puteam să-i dau. Dar uite că nu m-am gândit să dau autonomie fiecărei operație în parte. Și apoi se tot insinua ideea: dar eu până unde îmi doresc să decad? Și de atunci nu-mi dau seama, nu pot stabili încă un prag.

Nota B365.ro: Cu Eugen, pe alte străzi din București:

Cookies