7 prostii care se spun despre vin combătute de 7 deșteptăciuni. De ce femeile din București nu beau vinuri dulci

Femeilor le place vinul dulce. Vinul se poate înmulți cu pastile. Dacă ai probleme cu inima, nu bea vin că faci stop cardiac. Vinul de la țară, din poloboc, e mai curat decât ăla scump, din sticlă de sticlă, de cumpărat. Sunt numai câteva dintre prostiile și miturile populare, probabil scornite de băutorii de vodcă. Din pură răutate. Adevărat sau fals? Boabă de strugure albă sau neagră? Cu zahăr, sau fără? Răspunsul, mai jos, astăzi, de Ziua internațională, mondială, intergalactică și universală a Băutului de Vin.

1. Vinul foarte învechit devine marmeladă și, dacă o amesteci cu apă, rezultă din nou vin

Wrong! Nu are cum. Pur și simplu nu are cum. Alcoolul nu se face jeleu, așa cum sângele apă nu se face. În general, orice lichid nu se poate marmelidiza. Au găsit aia până și pe Titanic, pe fundul Oceanului, niște sticluțe rămase de la răposați și nu conținea gem, ci o zeamă oxidata și trecută prin tragedie. Dacă vrei marmeladă, o cauți pe mamaia și îți dă de la ea. Pui pe pâine și aștepți să te ia de cap, să vedem dacă îți iese. Dacă nu te îmbeți din aia de caise, poți mai mai încerci cu cea de gutui.

2. Femeile beau vin dulce

Rușinos și insultător! Nu toate femeile beau vin dulce, mai există și dame bine și elevate care preferă vinurile alcoolizate, de 14 sau chiar de 15 grade. Cel puțin eu cunosc femei în Bucureșți pe care din troken și dry nu le scoți. Vinul dulce însoțește de obicei desertul, iar regula de baza atunci când îl alegi este ca băutura să fie mai dulce decât prăjitura, altfel o simți amară, asta am învățat eu la cursurile practice de la Școală de vin WSET, am scris aici despre asta. Mai trebuie să existe și o armonie între aroma desertului și cea a vinului. Dacă ai prăjitură cu fructe, o asociezi neapărat cu un vin fructat. Vinurile pentru desert se obțin din struguri stafiditi, mumificati, aproape putreziți. Se culeg toamna cât mai tîrziu, atunci când au mult zahăr în boabe, gust de dulce care se va intensifica după fermentație. Sunt vinuri scumpe, făcute de experți care știu să aleagă boabele cu putregai nobil, de cele stricate pur și simplu.

3. Vinul se poate înmulți cu pastile

Prostia asta a apărut prima dată în filmul “Secretul lui Bachus” și rămâne la fel de gogonată si acum. E o țăcăneală să crezi că dacă pui o pastilă într-un lighean cu apă o să se facă vin. Cine te crezi? Iisus? Și de unde pastila minune, de la cine, cine o produce, de unde o iei? De la Pfizer? De la Zeneca, de la Azteca? E ca la astronauți, de crede lumea că se hrănesc numai cu pastile și după aia mai bagă și o pastilă care conține concentrat de Château Lafitte? Apropos, acum 20 de ani, cea mai scumpă sticlă de vin din lume a fost vânduta la licitație de casa Christie’s pentru suma de 156.450 de dolari. Era o sticlă de Château Laffite (Bordeaux) care avea inscripționată pe ea inițialele președintelui Thomas Jefferson și data din anul 1787. Și, nu se făcuse gem. Iar părintele fondator, Jefferson era foarte pasionat de vinuri, cred că de aia i-a și ieșit atât de bine Declarația de Independența.

4. Vinul roșu le face rău cardiacilor

Ba bine că nu! Mare dudă! În țările cu tradiție vinicolă, vinul roșu însoțește orice masă și este recomandant bătrânilor, din plin. Este indicat pentru cei care au probleme cardiovasculare și boli degenerative. Până la urmă vinul este făcut doar din must și are calorii si vitamine, fosfor, magneziu, vitamina B1 și vitamina B2. Ba mai conține și melatonină, hormononul care ne ajută să dormim bine. De aceea, un păhărel de vin roșu după masă o s-o ajute pe Bunica să fie fericită și să tragă un pui de nani, mulțumită de viață.

5. Vinul de la țară e mai bun decât cel din sticle

Al nostru, al nostru din butoi e bun, e bio, e curat, e tulburel, e zaibăr și e căpșunica și bate orice fudulie de Riesling ! Minciună. Ăla din sticle cu DOC pe ele e atât de luminos și de limpede pentru că vine dintr-un soi nobil, pentru că este făcut la temperatura controlată, în condiții de igienă maximă, nu ca la noi în beci cu paie pe jos si culcus pentru câine. Vinul facut de cei care cu asta se ocupa, nu oxidează, i se fac analize de laborator, este îmbuteliat în sticle speciale, cu dop de pluta, e o întreagă știință acolo. Unde mai pui că vinul produs de oenologi mari nu rezultă din struguri pe care au dansat apăsat fecioarele cu picioarele goale, cu noroi în crăpături si putin transpirate. Se storc altfel la o cramă din Germania, mai septic.

6. Vinul îngrașă

Nu mai mult decât cârnatii cu cartofi, pâinea, pizza, fast-food-ul și cinci porții de ciolan, plus o amandină. Poate te îngrași dacă bei mult vin zaharisit, în rest nu cauzează la siluetă. Cel mult te umfli dacă bei mult vin dulce, cu o mare concentrație de zahăr, dar ți se apleacă, nu poți să bei mult vin dulce.

7. Există vinuri scumpe fără motiv, prețul mare ar fi rezultatul marketing-ului

Nu e chiar așa. O sticlă de Bordeaux din nu știu ce an excelent, chiar merită să coste cât face. Ține de terroir, de vinificator, de an, de soi, de cum a fost baricat, inclusiv de cum a fost îmbuteliat. Mai ține și de cerere, oricum un vin scump nu poate păcăli mult timp, multă lume.

La mulți ani Vinului, fără de care viața noastră ar fi Limonadă și nu uitați să căutați și să cumpărați numai partea plină a paharului. Art de vivre, arta de a trăi în București să va însoțească pașii.

PS: Si, totusi, de ce nu beau femeile din Bucuresti vin dulce? Pentru ca cele mai multe prefera Aperol spriț si Prosecco.