Știu că trendul nu mai e cu locuri instagramabile, ci cu locuri tiktokabile (sau îi zice altfel??? habar n- am, o să las așa), dar e de apreciat faptul că știu să folosesc și altceva decât Facebook-ul pentru bătrâni, cum probabil bine spune fiica mea.
Trecând peste faptul că luminițele de Crăciun din București de anul acesta mai bine nu erau decât să fie așa (și vă reamintesc că eu am propus încă de anul trecut o petiție prin care să ni se dea luminițele înapoi), am observat, și mă bucur că e așa, că încep să fie din ce în ce mai multe locuri care creează scene de Crăciun și decoruri de Crăciun și unde, desigur, se umple de lume. Sunt convinsă că sunt mai multe decât am văzut eu, căci am avut un decembrie mai aglomerat decât era cazul, dar din ce am remarcat și anii trecuți avem așa:
…în Dorobanți, în fața florăriei e de obicei coadă la poze, cu atât mai mult de Crăciun. Anul acesta e cu candies și alb și roșu, treceți pe acolo, sigur o să vă placă.
… tot cea din Dorobanți, e doar un pic mai jos de Maison Dadoo. Cred că au făcut și în celelalte locații ale lor, dar eu n-am apucat să merg. Au niște brazi.
Da, Casa Miței Biciclista, în piața Amzei. e minunat împodobită și luminată, iar săptămâna aceasta găsiți acolo și cozonac, vin fiert și alte bunătăți.
Purple Flowers are un magazin întreg crăciunistic, n-am ajuns încă, dar mi -am propus pentru weekendul viitor.
La Marmorosch este frumos și în față, și în lobby-ul central.
Mara Mura, cea de la Ateneu, e cred printre primele și oricum cele mai constante locuri cu atmosferă, nu doar de Sărbători, dar și de Sărbători. Plus că are pături roz.
Dacă mai știți voi, spuneți acum, căci pe urmă vor dispărea, iar eu mi-am propus săptămâna viitoare un tur complet, căci merită și feed-ul meu de Instagram mai multă atmosferă festivă decât a primit anul acesta.
Mai am niște lucruri de zis despre temele zilei, nu mă bag în scandalul cu grupurile de mame, deși aș vrea, doar că încerc să mă țin departe, e un subiect din care nu ai cum să ieși decât rău și nu am chef de energii negative în perioada asta sau MĂCAR în perioada asta să nu fie.
Dar am văzut un trend interesant prin care îi judecăm pe cei cărora le facem donații, cum că ce fac ei cu ce le dăm noi. Și aici aș avea niște considerații de făcut pe care mi-ar plăcea să le citiți pe calm și cumva din perspectiva celui care primește. Am tot văzut diverse comentarii, așadar, cum că X a donat nu știu ce haine și peste câteva săptămâni a văzut hainele alea la vânzare pe câte un grup. Și că ce urât. Păi, nu e chiar așa de urât, ce să zic, probabil că Y, primitorul, să zicem așa, a avut mai degrabă nevoie de bani decât de geaca pe care a primit-o și a valorificat geaca cum a știut el, Y, mai bine. Nu înseamnă că nu e recunoscător, nu înseamnă că n-a primit ajutorul. L-a primit și s-a ajutat și l-ați ajutat. E treaba lui ce face mai departe. Dacă donăm cuiva un frigider și acel cineva decide să îl folosească drept cuier, e treaba lui, și-a rezolvat o nevoie cu frigiderul transformat în cuier. Noi am făcut ce am simțit că avem de făcut, nu trebuie să dăm directive despre cum să se folosească ceea ce am donat.
Apoi, mai sunt cei supărați că nu li s-a mulțumit. Că nu au fost apreciate darurile. Se întâmplă foarte des ca oamenii pe care îi ajutăm să aibă atât de multe probleme încât să se bucure că supraviețuiesc de pe o zi pe alta și să nu aibă timpul psihic să se gândească la mulțumiri. Se întâmplă să le fie rușine să mulțumească. Se întâmplă să nu știe cum să o facă. Se întâmplă cine știe ce, nici nu contează. Vreți să vă fie recunoscut efortul? Alergați la maraton, veți primi o medalie. E mai cinstit așa. Când vreți să faceți o faptă bună, făceți-o fără să așteptați recunoștință. Ea vine altfel, nu e un schimb „Eu dau haine, tu dai mulțumiri.” Cei cărora le donăm nu ne sunt datori, de aia se numesc donații, nu împrumuturi. Sigur, unii vor spune mulțumesc, alții nu. Asta nu schimbă cu nimic conținutul gestului nostru.
Hai, mulțumesc că m-ați citit.