7 ani de la Colectiv. Ce am reușit să schimb și ce nu

31 oct. 2022
326 Afișari
7 ani de la Colectiv. Ce am reușit să schimb și ce nu
Maria Coman: 7 ani de la Colectiv. Ce am reușit să schimb și ce nu

S-a vorbit mult atunci despre vinovății, despre responsabilități, despre reguli, s-a ieșit în stradă, am ieșit în stradă, am crezut că într-adevăr nu se va mai putea așa. Am așteptat să se schimbe alții, să schimbe alții, în timp ce noi am continuat să parcăm pe trecerile de pietoni și pe colțul intersecțiilor, și așa să creștem riscul de accidente, am continuat să plătim la negru fel de fel de servicii, deși așa erau mai puțini bani la stat, deci mai puțini bani pentru chestiile pe care ne așteptăm ca statul să ni le livreze (spitale, școli șamd). 

Sigur că responsabilitatea nu e doar a noastră, Doamne ferește, dar a tuturor e. Și cum ei nu s-au schimbat, poate e momentul să recunoaștem că nici noi. Sau nu toți. Sau nu suficient. Și, cum e vorba despre ce face fiecare, eu mi le-am trecut în revistă pe ale mele. 

Ce am făcut: sunt atentă unde parchez, să nu încurc circulația, sunt mai atentă la regulile de circulație, sunt mai atentă cu mediul, sunt mai atentă cu mine. Mi-am schimbat mult și atitudinea și perspectiva și am lucrat destul de mult cu mine însămi, astfel încât să îi înțeleg mai bine pe alții. 

Am făcut o facultate, am început un master și o formare tocmai în direcția asta, pentru că eu cred că dacă învățăm să ne pese și de ceilalți și să ne înțelegem pe noi și să ne corectăm unele lucruri și să le vindecăm pe altele, atunci o să ne fie mai bine și ca societate.

Mă uitam tot în Anglia (da, știu, tot dau exemple de acolo, dar a fost o experiență remarcabilă și am învățat mult): oamenii știau că polițiștii și forțele de ordine sunt acolo să îi sprijine și să îi ajute și aveau încredere că e așa și că regulile care le sunt impuse nu sunt absurde. La noi, ce e drept, multe reguli sunt absurde, așa că nu le respectăm, dar le punem la îndoială și pe cele ne-absurde și nu le respectăm nici pe acelea. Și, de aici, haos. Iar polițiștii chiar erau acolo să ajute oameni. M-am uitat cam o oră, era un om fără adăpost căzut în fața unui magazin, mirosea rău a băutură, au venit 2 polițiști, i-au luat paracetamol efervescent, i l-au dat să bea și au stat acolo așteptând să se trezească. Nu l-au împins, nu l-au bruscat, au avut grijă și de el și de cei care treceau pe acolo.

La noi, polițistul te fluieră de te ia naiba dacă nu te-ai oprit sau n-ai oprit sau n-ai plecat fix atunci când a decis el că trebuie să te oprești sau să pleci. Mă rog, revenind, sunt mândră că am făcut multe cu mine și că sunt altfel și pentru cei din jurul meu

Ce n-am făcut: încă amân la nesfârșit întâlniri cu oameni, din comoditate, de lene, nici nu știu, căci de fapt îmi doresc să îi văd și totuși nu fac asta. Și de fiecare dată când amân îmi aduc aminte că trebuie să mă întâlnesc cu Monica T și că ea a murit la Colectiv și că nu ne-am mai văzut și că nu ne-am mai dus la parfumuri împreună. Sunt oameni cu care mi-e dor să mă văd și totuși nu îi prioritizez. Hai, că poate îmi pun la New Year s Resolutions.

Nu m-am luptat deloc cu sistemul de învățământ, deși știu că acolo e o mare parte a problemei, dar mărturisesc că tot ceea ce mă simt capabilă să fac e să încerc să îmi ajut propriul copil să iasă cât mai puțin vătămat, în rest valul e prea mare pentru mine. Am încercat, inclusiv imediat după, împreună cu niște colege, să introducem cursuri de prim-ajutor ca și obligativitate în școli. N-am reușit, nici măcar nu mai știu de ce. Poate am renunțat prea repede, habar n-am, cert e că atât am putut. 

O să închei cu ce am început: oricât ne-am aștepta să se schimbe alții, de aruncat țigara pe geamul mașinii tot noi o aruncăm. 

Nota B365.ro: Și alte câteva texte extraordinare:

Cookies