6 lucruri pe care le-am învățat în vacanța de vară

Disclaimer: Dacă sunteți printre persoanele acelea care au mai mult de două săptămâni vacanță de vară sau care își pot lua concediu când și cât vor, să știți că NU MĂ INTERESEAZĂ ȘI NU VREAU SĂ ȘTIU, mă bucur pentru voi și gata, nu îmi spuneți.

Da, știu, oricât de trist este, va trebui să accept că vacanța de vară partea mare, aia de două săptămâni, s-a încheiat. Am fost, bineînțeles, în Grecia. Eu încă îmi imaginez destul de greu, ca să nu zic imposibil, vara fără Grecia, ceea ce m-a și ținut departe la propriu de toate Caraibele, Maldivele și alte din acestea (revenim la disclaimer, nu uitați)

Dar, Grecia îți dă de toate și din toate și în fiecare loc altfel, așa că anul acesta am mers în Pelion, acolo unde legenda zice că mergeau și zeii vara. Îmi doream de mult să ajung și acum, că am fost, sigur sigur o să mai merg, e spectaculos și autentic și zen și cu oameni mișto. Dar despre asta într-un alt episod. Ce am învățat în această vacanță de vară: 

1. Că supa de pește este, de fapt, ceva comestibil. Eu am o relație controversată – love and hate – cu peștele în general, dacă are vreun os, dispare din fața mea, îmi place doar peștele alb (ah, doradele din piețele din Istanbul), iar supa de pește mi s-a părut toată viața mea ceva odios, care miroase urât, o zeamă plină de capcane (adică oase). Până am ajuns anul acesta în capătul pământului, la taverna lui Manolas din Agia Kiriaki (chiar e la capătul pământului, nu e o metaforă, e în capatul capătului capătului peninsulei)
2. Că da, cartofii prăjiți cu pâine sunt în continuare la fel de buni ca în clasa a XII-a, cand te-ai hrănit practic doar cu cartofi prăjiți cu pâine și brânză, uneori și cu ceapă. Ce nu mai e la fel e că, de data asta, se transformă instantaneu în kilograme în plus, pe care nu pare posibil să le mai dai jos vreodată, în niciun caz ca acum 25 de ani. Un sfert de secol m-am ferit de cartofi prăjiți și a fost nevoie de niște sate grecești și de cârciumile lor, unde cartofii sunt cartofi și miros a cartofi și gata, s-a dus naibii totul.
3. Că e mega tare atunci când copiii sunt mai mari și devin parteneri de vacanță și afli și tu lucruri multe de la ei, mergi în locuri mai greu accesibile, le citești cărțile atunci când rămâi fără, nu mai trebuie să strigi de 1000 de ori „dătecuspf”, „spalătepedinți”, „numaistalasoare”, „ieșidinapă” (nu mai strigi pe de o parte pentru că le fac singuri, pe de altă parte pentru că ai strigat de atâtea ori încât e foarte posibil să nu îți mai pese dacă stau 42 de ore din 24 în apă. Ce li se poate întâmpla?)
4. Că pe litoral la noi este în continuare ODIOS. Asta am aflat din pozele de pe Facebook, nu că am fost acolo, pentru că eu nu îmi imaginez pur și simplu cum să te duci acolo, în înghesuiala aia, om lângă om în apă, om lângă om pe plajă, om lângă om la masă, își suflă unul în gura celuilalt, se îmbăiază în pipi-ul propriilor copilași (sper că nu și adulți, dar la cum se aliniau domnii pe vremuri la malul mării la Vamă în rarele mele vizite pe acolo, cred sincer că obieciul nu a fost stârpit, ci s-a extins și încetățenit, în bunul stil românesc de a păstra lucrurile bune)
5. Tot despre copii. Asta chiar e important și ne arată că there is hope. De fapt, ei citesc, deși nouă ni se pare că nu. Doar că nu îi mai vedem noi, pentru că în mod normal sunt retrași în camerele lor de tip peșteră fără lumină și nu îi mai vezi prea bine la față. Și, de fapt 2, aud și undeva le rămân și câteva idei din anii în care îi duceai târâș pe la diverse muzee, expoziții, spectacole și alte cele. Altfel nu îmi imaginez de ce fiica mea a insistat să intrăm într-un mic muzeu grecesc cu icoane bizantine, iar la final (are pasiunea scrisului în cărți de oaspeți) le-a lăsat un mesaj în care spune că muzeul respectiv i-a deschis o altă perspectivă asupra lumii (nu glumesc, am dovada foto, nici mie nu mi-a venit să cred că e adevărat.)
6. Și iar despre mâncare. Știți că grecii au covrigii ăia cu susan, specifici. Ei bine, la o brutărie din Lafkos (una unde am mai acumulat 42 de kilograme), am găsitun fel de bake rolls din covrigii vechi. Tăiați felii pe rotund, mici, dacă înțelegeți, probabil cu un pic de ulei de măsline, sare și praf de usturoi și băgați la cuptor. Minunați, sigur fac și eu.

Ar mai fi câte ceva, dar mai păstrez și pentru alte ocazii. Oricum, nu uitați, dacă vă place Grecia și nu ați fost în Pelion, neapărat încercați. Măcar și pentru faptul că păstrează obiceiul mezze-urilor la tsipuro.