6 alternative la București, toate fără shaorma de la Dristor, din păcate

Acum, că s-a împărțit lumea între rinoceri și nerinoceri, iar eu nu îmi dau seama eu cu cine votez (ho, nu săriți, că ce spun e de fapt că eu cred că oricum am fi și oricum ar fi, nu putem împărți lumea în alb și negru, pentru că oamenii nu sunt albi sau negri).

Dar. revenind, că nu vreau să intru în subiect, e păcat, e deja prea multă atenție pe un demers discutabil, pentru că toamna asta, Bucureștiul e într-o formă deosebită, adică dacă  ar exista olimpiadă la șantiere și trafic, am lua aurul fără emoții. 

Avem lucrări pe DN1, decopertări prin centru, marcaje lipsă și o colecție impresionantă de gropi încercuite frumos, ca niște opere de artă urbană. S-au întors și studenții, metroul spre Pipera e iar ca bazinul de păstrăvi de crescătorie, mai că nu auzi pleosc pleosc când toată lumea se atinge cu toată lumea, iar drumul la aeroport e un test de răbdare mai dur decât orice coadă la pașapoarte.

Așa că, inevitabil, apare întrebarea: unde să ne mutăm, în Europa, ca să nu ne mai consumăm viața la semafor?

Cel 5 alternative la București (și de ce pot pica, una câte una, ca popicele)

1. Prima pe listă e, evident, Viena

E aproape, vii repede acasă dacă vrei o shaorma la Dristor,  tramvaiul vine nu „în câteva minute”, ci la secundă. Ai aplicații care îți spun exact când ajunge, și chiar așa se întâmplă. Parcurile arată impecabil, pistele de biciclete sunt mai late decât multe trotuare din București, iar ideea de „marcaje lipsă” e tratată ca ficțiune. Te muți acolo, începi să te relaxezi. Dar, după două luni, te trezești într-o seară cu dor de micii din Obor și de faptul că, oricât de haotic e Bucureștiul, e și viu. Viena e frumoasă, dar ordinea perfectă poate deveni obositoare.

2. Apoi, poate nici măcar nu ați auzit de Tallinn, capitala Estoniei

E mică, medievală, dar cu tehnologie peste tot. Wi-fi gratis inclusiv în autobuze, administrație digitală, iar coada la ghișeu e ceva exotic. În loc de DN1 blocat, ai drumuri libere spre mare. Problema ar putea să fie că iarna e lungă, foarte lungă, frigul chiar e frig, iar singura „aglomerare” e când se strâng turiștii la târgul de Crăciun. Și da, atunci chiar îți lipsește energia haotică din București, cu tot cu nervii ei.

3. Sau Slovenia, la Liubliana

Sigur, Slovenia nu e pe lista de top a nimănui când vine vorba de relocări. Dar Ljubljana e mică, verde și liniștită. Acolo, tramvaiele chiar nu se blochează și oamenii se plimbă cu bicicletele fără să pară că fac un sport extrem. După București, orașul ăsta e un fel de spa urban. Doar că cine poate să se mute la spa, devine plictisitor la un moment dat. Când toată distracția de seară e să mai vezi o barcă pe râu, începi să tânjești după claxoanele din Piața Victoriei.

4. Pentru cei care s-au săturat de benzi deviate și claxoane, Copenhaga e soluția

Acolo, bicicleta e regină, iar șoferii nu-ți dau senzația că te vânează. Străzile sunt făcute pentru pedalat și poți ajunge la facultate sau la muncă fără să simți că ai jucat la ruleta rusească urbană. După două luni însă, descoperi că ești ud 25 de zile pe lună. Plouă, bate vântul, iar bicicleta nu mai pare chiar așa de romantică. Și când vezi cât costă o bere într-un bar, începi să te gândești că poate nu e rău nici la București, unde cu banii ăia îți plătești jumătate de meniu la shaorma.

5. Dacă vreți mai la apă, Lisabona

are ocean, tramvaie galbene care arată bine pe Instagram și un ritm de viață relaxat. Aici, nimeni nu claxonează isteric, iar oamenii chiar zâmbesc. După haosul din București, pare raiul pe pământ. Treaba e însă că te prinzi repede că ritmul e la fel de relaxat și în administrație.v Ai nevoie de o hârtie? Îți ia o săptămână. Ai nevoie de un document oficial? Mai bine îți planifici vacanța în România ca să rezolvi acolo. Și, culmea, ți se face dor de energia haotică din București, unde măcar lucrurile se mișcă… chiar dacă se mișcă prost.

6. Și, last but not least, Berlinul

E ca un București care a fost dus la terapie intensivă, a făcut ordine în viața lui și acum merge regulat la sală. Șantiere sunt și aici, dar se termină. Transportul public e atât de bine pus la punct încât ai impresia că ești într-un joc video cu misiuni clare. Însă îți dai seama destul de repede că de fapt nimeni nu e prieten cu nimeni, că vecinii se uită la tine un pic bizar, că toată lumea e politicoasă, însă dacă ți se sparge o țeavă, nu vine nimeni să te ajute. Iar când îți amintești de un blocaj bucureștean unde toți își dau flashuri și se ceartă din geam, ți se face dor de acel tip de energie balcanică, enervantă, dar vie.

Toate aceste orașe sunt frumoase, organizate și, fără îndoială, mai ușor de trăit decât Bucureștiul. Dar, paradoxal, după câteva luni, începe să îți fie dor exact de lucrurile care te scoteau din minți aici: haosul, zgomotul, claxoanele, improvizația. 

Bucureștiul e enervant, dar e viu. Poate e o formă de PTSD, poate doar ne e foarte familiar, cert e că  niciun oraș din lume nu are shaorma de la Dristor la 3 dimineața, după o noapte lungă. Și poate că asta e adevărata noastră formă de infrastructură esențială.

Sursa foto orașe europene: Dreammstime