Se simte că a început postul Paștilor. Miracol în Obor și în București, apa caldă și căldura au înviat deja, deși încă nu au trecut trei zile

Nu sunt eu neapărat o fire religioasă, am forma mea de manifestare a credinței și a modului în care îl văd pe Dumnezeu, dar tot știu că este o perioadă importantă pentru ortodocșii care au intrat deja în cel mai lung post al anului, postul Paștilor. Cică duminică s-a mâncat tot ce a fost mai de dulce prin casă, s-a băut ultimul strop de vin sau țuică. Mă rog, ce o mai fi avut fiecare prin casă, căci de ieri a început penitența. Bunătate, blândețe și, neapărat, pate vegetal. Și, poate cel mai important, Bunuțul ne-a răsplătit și ne-a dăruit apă opărită și calorifere care duduie. Pentru că prea am fost în penitență până acum, era și timpul să trăim în civilizație.

Apă și căldură, miracolul din postul Paștilor

Una din vorbele care îmi plac foarte mult la unul din puținii preoți pe care îi consideri frecventabili, Constantin Necula, sună cam așa: „În postul acesta, cel mai indicat este să nu vă mâncați unii pe alții”. Și cred că asta este cel mai important. Căci fasting alimentar poți face tot timpul anului.

Revenind la post și suferința „oborenilor”, nu e ușor să stai în Obor și să trăiești cu ispita micilor de la terasă și fumul care se încolăcește ca un șarpe în jurul tău, ademenindu-te mereu la ceva cărniță. Dar oamenii din Obor chiar sunt învățați cu traiul aproape al unor pustnici: trăiesc în frig, cu foarte puțin acces la resurse elementare, cum ar fi apa caldă sau căldura.

Iar dacă mai adaugi la asta și faptul că suntem aproape izolați de lume de imensele țevi peste care cu greu mai poți escalada să ieși în lume, să te aprovizionezi și tu cu cele necesare… iată imaginea pustnicului 2026 din zona Obor, pentru care aproape că fiecare zi tinde să devină o zi de post:

Final de articol fără glumițe, că doar e post

Dincolo de glume și introspecții legate de viața grea din Obor, poate ar fi bine, totuși, ca în această perioadă să ne uităm mai mult la cei din jur. Să-i vedem pe cei pe lângă care altădată trecem nepăsători. Să îi întrebăm dacă sunt bine, dacă au nevoie de ceva. Să nu mai facem risipă alimentară aruncând tone de mâncare, când alții nu au ce mânca. Să dăm un pahar de apă cuiva căruia îi e sete.

Să spunem mai des și mai ușor „mulțumesc” celor care ne fac bine sau care ne ajută în orice fel. Poate chiar și livratorului nepalez care a venit din celălalt capăt al lumii ca să câștige și el un ban cinstit. Și ar mai fi atât de multe lucruri pe care le-am putea schimba în bine. Dacă tot vorbim de faptul că ar trebui să fim mai buni. Bunătatea nu vine doar din lipsa viciilor. Ea se vede în cât de mult suferință avem în jurul nostru și reușim să o alinăm. Sau nu.

Te-ar mai putea interesa și:

• Corul Madrigal pornește în turneul de Paște „Sătpămâna Patimilor”. Artiștii bucureșteni vor concerta și în Capitală, și în alte 4 mari orașe din țară
• FOTO | O neașteptată criză în Piața Obor: nu mai găsești o tarabă de unde să cumperi o chinezărie cinstită pentru vreo doamnă cochetă (și s-o numești mărțișor)
• ESENȚIAL | Minicentralele care ar rezolva din marile probleme cu apa caldă și căldura din București, posibile abia de Paște. Și asta în cel mai bun caz