5 mistere neelucidate ale Bucureştiului

Sunt câteva lucruri în Bucureşti care pare că se află printre noi dintotdeauna şi fac parte dintr-un blestem antic sau ceva, pentru că nu doar că nimeni şi nimic nu reuşeşte să le facă dispărute, dar prosperă an de an, ca buruienile alea, cele mai păcătoase. Numai bine zici că ai scăpat şi că în sfârşit nu mai stai să le smulgi şi pac, apar din nou, inocente cotropitoare. Sunt ca limacşii, cine n-a avut curte în copilărie sau nu are acum nu ştie cum e să ai limacşi şi să încerci să scapi de ei. 

Mă rog, pe lângă limacşi şi buruieni, primul şi cel mai mare mister este, dacă mă întrebaţi pe mine, cel cu scaunele pe străzi. Așadar..

5 mistere neelucidate ale Bucureștiului – nr. 1: scaunele pe străzi

Cum au apărut ele. Scaunele acelea care ţin ocupate parcări, care stau la cabine de portari, dar în faţă, nu în cabină. Ar putea fi trecute la patrimoniu. S-ar putea face o hartă a scaunelor. Cel cu tapiserie care e pe bretea la Aviatorilor, pe partea dreaptă, cum te duci spre Victoriei. Scaunele cu ştaif de pe Primăverii, alea mai desfundate de pe la gară, ar trebui să intre în circuitul istoric al oraşului, cu siguranţă au văzut multe la viaţa lor. Au mai încercat primari să scape de scaune, dar nu s-a putut. Pentru că la noi e democraţie, iar poporul s-a revoltat, că de ce să plătească taxe, nu, să fie liber, bine şi frumos.

Aşa, cu liber, bine şi frumos s-a şi ajuns de fapt ca un domn din Hunedoara (aşa scrie pe numărul maşinii) să parcheze zilnic pe un colţ de stradă din Floreasca, de nu mai vede nimeni nimic de el. Dar, na, omul probabil mai are un pic până îşi pune propriul scaun acolo, ca să îşi ţină locul. Că doar deja e al lui, dacă doar el îl ocupă. 

5 mistere neelucidate ale Bucureștiului – nr. 2: Groapa Aia de pe Pompeiu

Al doilea mare mister este groapa din mijlocul străzii de pe Pompeiu, aia de cum vii dinspre Iancu Nicolae. E un fenomen natural, un fel de Etna a gropilor de oraş. E acolo de ani de zile, în mijlocul drumului, un drum aglomerat, plin de maşini, la intrarea în cartierul corporaţiilor, unde se produc o grămadă de bani, unde vin la muncă toţi progresiştii care protestează pe cine ştie unde. Ea, groapa, e tot acolo. S-au mai enervat nişte administraţii şi au mai astupat-o, dar şi-a revenit. Iar acum, de când cu noua ordine mondială, nici că a mai deranjat-o cineva. 

5 mistere neelucidate ale Bucureștiului – nr. 3: „Nu călcați iarba!”

Al treilea mare mister al Bucureştiului este “nu călcaţi pe iarbă”- ul. A fost printre noi ani de zile, în Grădina Botanică te alergau la propriu paznicii dacă voiai să ajungi lângă lac pe altă parte decât pe alee. Numai la noi iarba are aşa, o aură de monument istoric ce trebuie protejat. Nu ştiu dacă aţi văzut, la Londra regina tocmai deschide pentru prima dată curţile de la Buckingham, ca să aibă lumea unde să facă picnic, acum cu pandemia, în schimb la noi, VICTORIE, au reapărut plăcuţele cu nu călcaţi pe iarbă, nu e voie cu biciclete, nu e voie, nu e voie, nu e voie şi iar nu e voie. Abia ce dispăruseră, parcă Sorin Oprescu le eliminase, ei bine, la fel ca şi groapa din Pipera sau scaunele din parcări sau şantiere, nu călcaţi pe iarbă e din nou aici. 

5 mistere neelucidate ale Bucureștiului – nr. 4: Praful

Apoi e praful. Băi, băiatule, nu există praf ca în Bucureşti nicăieri pe planetă. De unde vine el de fapt, cine îl aduce, cine ar putea să ne scape de el, pur şi simplu e o necunoscută. El tot vine şi vine şi vine şi ne acoperă maşinile, pantofii, scările, plămânii, uneori e negru, des e negru, dar de obicei e din ăla banal, gri. obișnuit. Praf comun, i s-ar spune, dacă ar fi o rasă. 

5 mistere neelucidate ale Bucureștiului – nr. 5…

Şi last but of course not least, ţânţarii. Nici nu ştiu dacă merită să explic, ştim cu toţii,  vine vara, vin ţânţarii, ca în Ziua Cârtiţei.