5 metode de evitare a caniculei și un banc

Deși, spre frustrarea mea, nu mi se recunoaște încă această titulatură, eu sunt un izvor de sfaturi, o cascadă de sfaturi, o avalanșă, ceva răcoritor oricum. Sfaturile îmi vin lesne prin prisma experienței mele de viață și, în același timp, a umorului. Pe de altă parte, cel mai mare dar făcut de Univers omului este capacitatea speciei noastre de dăruire și ar fi injust să nu dau mai departe ce mă învață pe mine viața, deși eu nu vreau. În continuare am onoarea de a dărui semenilor mei câteva trucuri prin care canicula poate fi înmuiată, mai ales că, trecând prin câteva site-uri de știri, am observat că, în afară de caniculă, singurul subiect mai de actualitate este cum doamna Șoșoacă a fost dată afară din Parlamentul European. Nu o să dezbat acest subiect, pentru că am o chestie în comun cu politicienii români, nu mă pricep la politică. În schimb la caniculă sunt as, o să vedeți, ar trebui să mă caute de la Primărie, pentru că urmează să inventez apa caldă.

Evitați munca. Foarte puțină lume vorbește despre dezavantajele pe care le aduce munca, omul ajung chiar să trăiască cu impresia că aceasta înnobilează, deși nu s-au prea văzut cazuri de oameni care să fi ajuns ducese sau baroni pentru că au mers la job de la 09:00 la 17:00. Nici nu are rost să intrăm în discuția cum munca duce la consumerism. În plus, cei mai mulți dintre prietenii mei sunt foarte stresați de muncă, iar stresul nu se recomandă oricum, ce să mai zicem pe căldurile astea. 

Berea răcorește. Întrucât coerența oricum ni se scurge topită din cap pe căldura asta, se recomandă bere cu alcool în cantități moderate sau bere fără alcool în cantități nelimitate. Nimic nu merge cu berea cum o face grătarul, iar din alăturarea asta se desprinde avantajul de a nu mai găti în casă. Grătarul are farmecul lui și rece, așa că poate fi făcut dis de dimineață, când e mai răcoare, fix în timpul pe care l-am aloca mersului la muncă, dar cum nu mai mergem…

Evitați conflictele. Partea bună la caniculă e că ne moleșește în așa hal, încât nu mai avem energie să ne certăm. Conflictele nu sunt recomandate niciodată, dar sigur nu vreți să vi se încingă și spiritele cum o face pielea. În cazul în care nu vă puteți abține și apelați la conflict, vă recomand o mantră pe care să o spuneți în minte în timp ce vă certați: Mă răcoresc vărsându-mi năduful, mă răcoresc vărsându-mi năduful, mă răcoresc vărsându-mi năduful. N-o să vă iasă din prima, căci mintea se va concentra mai mult pe înjurăturile scoase pe gură, dar în timp se va rezolva și veți reuși să meditați în timp ce vă certați.

Activități lejere. Viața m-a purtat prin tot felul de oportunități de-a lungul și de-a latul cărora am devenit un maestru al zăcutului. Nu zăcutul de boală, ci zăcutul ca pasiune, ca hobby. Recomand oricui zăcutul, iar, dacă aveți membri ai familiei pe care îi dominați, forțați-i pe aceștia să vă dea din evantai. Dacă sunteți o fire foarte zglobie, iar zăcutul vă destabilizează încercați acțiuni cât de cât firave ca și consum energetic, cum ar fi privitul pe geam sau lăsatul părului în adierea vântului.

Acceptarea. Ultimul și cel mai sănătos sfat este să acceptați că e vară și că e cald. Tematică psihologica a poporului nostru ne-a învățat de mici să înghițim tot felul de rahaturi fără a avea măcar dreptul de a ne plânge, prin urmare a accepta că afară e cald ne-ar putea veni destul de ușor, doar că acum ne putem plânge. Chiar îi salut călduros pe cei care vor înființa primele cluburi unde oamenii să vină să se plângă de căldură în fața altor oameni străini care le vor înțelege suferința spre deosebire de familii care au tendința de a bagateliza suferința membrilor. Prin cluburile acestea lumea va fi mai unită și mai plină de compasiune.

Cam asta ar fi, în continuare bancul. Un preot, un rabin și un imam ies în plină caniculă de la un consiliu religios, iar unul dintre ei, nu are importanță care, le spune celorlalți doi că știe un lac aproape și că, dacă vor și ei, să meargă să se scalde. Ceilalți doi sunt de acord. Ajung la lac, se dezbracă, înoată, se răcoresc și fix când ieșiseră din apă trece pe acolo un grup de oameni. Preotul și rabinul își acoperă repede părțile intime, în timp ce Imamul își pune palmele pe față. Oamenii îi văd, râd, îi salută și pleacă mai departe. Rămași din nou singuri, preotul și rabinul îl întreabă pe imam de ce și-a acoperit fața, la care acesta răspunde: Nu știu cum e în comunitățile voastre, dar pe mine oamenii mă recunosc după față. 

La o scurtă analiză cred că mai de bun simț concept din acest articol este să ne scăldăm dezbrăcați. Vă doresc înot plăcut pe unde puteți și răcorire cât mai eficientă. Doamne ferește și doamne ajută, canicula în lac ne mută. Adișorul Neîncălzitorul.