5 costume de Halloween pe care nu le găsești la West Side Hallo Fest, dar le ai acasă

27 oct. 2023
734 Afișari
5 costume de Halloween pe care nu le găsești la West Side Hallo Fest, dar le ai acasă
5 costume de Halloween pe care nu le găsești la West Side Hallow Fest, dar le ai acasă

Sfatul numărul 1 pe această viață este să nu beți cu o seară înainte de a avea treabă cum am făcut eu aseară, înainte de a scrie acest articol pe care nu l-am scris înainte să beau și uitați-mă aici, de față cu dumneavoastră, în halul acesta, parcă aș fi un burete de vase care caută o chiuvetă într-un deșert. Vai, steaua mea, ce uscat m-am trezit, Doamne! Nici n-aș putea spune că m-am îmbătat grav, sincer să fiu, că am băut doar vreo 3,7 Negroniuri, dar n-am băut apă deloc și am mai și adormit pe canapeaua asta splendidă a unei prietene, o fabrică de schingiuit trupuri în somn, loc în care nu te odihnești, ci faci torticolis, prin urmare, dacă sunteți cumva tren, vă rog să veniți să mă călcați. Într-o cu totul altă ordine de idei, dar nu chiar, mi-am amintit că, dacă aș avea o cofetărie, aș produce cu siguranță un tort care să se numească Icolis, astfel încât pe cartea lui de vizită, aia din vitrina frigorifică, să scrie Tort Icolis. 

Mai fac o mică paranteză și trec la subiect. Am avut privilegiul ca în urmă cu vreo trei săptămâni să cunosc niște doamne pe care le știam și niște doamne pe care nu le știam și am zis să ne vedem din nou în această seară, pentru că e mișto să petreci serile cu niște doamne. Doamnele ajută. Fiind dumnealor niște doamne, am zis că tematica întâlnirii noastre din această seară să fie dezlegarea la pește. Adică Andra, altă doamnă și prietenă, și cu mine, o altă doamnă mai aleasă,  vom găti niște paste cu creveți și o tocană  de pește cu fructe de mare și, în spiritul Halloween-ului și nu numai, invitatele noastre vor veni îmbrăcate în târfe, abia aștept. 

Eu voi fi peștele, singurul mascul omega de la această întâlnire, deocamdată, că am mai invitat un domn, dar se gândește. Astfel, doamnelor și domnilor, am descoperit, efectiv cu stupoare, că eu mă îmbrac în mod obișnuit în pește est european, adică în treninguri cât de cât colorate. Sunt, fix cum mi-am dorit de la viață, și nu nu glumesc, un fel de Snoop Dogg oltenesc, iar asta îmi cam frânge orice tentativă de a mă plânge de ceva, deși văd acum că am confundat aseară un coaster textil cu o scrumieră. Bine că n-am dat foc la casă, dar, serios acum, cine face coastere textile, rotunde ca scrumierele, când lumea fumează când bea? De ce mi se întâmplă mie toate lucrurile astea pe care mi le fac singur?

Articolul de astăzi, stimați cititori, după cum sugerează și titlul, vizează o serie de costume pe care noi le purtăm ca să ne ascundem sufletul de propria noastră privire, sufletul care nu e nimic altceva decât acest dar superb de la Dumnezeu, dar care, in my opinion, nu poate fi alterat de niciun fel de comportament, întrucât ar fi ușor deplasat sau arogant să ne imaginăm că am putea deteriora ceva făcut de Dumnezeu.

Narcisismul. În cazul în care te trezești de la primele ore ale dimineții și simți nevoia virală de a-i considera pe toți niște proști sau ai impresia că exiști ca să-i corectezi pe ceilalți, ei bine, draga sau dragul meu, află că ești o pi*dă narcisică. Nu ești mai bun decât nimeni, ci doar mai prost decât tine, pentru că nimeni cu bunsimț nu s-ar considera superior celorlalte creații ale lui Dumnezeu, creații care sigur au același rost ca tine, întrucât Dumnealui nu are mai multe rosturi, ci unul singur, să iubească. Te iubesc, mânca-ți-aș superioritatea mea!

Frica sau anxietatea sunt două concepte în care ne costumăm cu mare talent sufletul. Îl costumăm atât de bine încât nu-l mai vedem deloc. Zile întregi. În cazul în care ai impresia de la primele ore ale dimineții că ceva rău se va întâmpla, află că te-ai costumat într-un drob de sare. Nu te panica, frate, și frica ta face parte tot din planul Domnului, plan care nu-și dorește altceva de la tine decât să nu-ți mai fie frică, întrucât în iubire nu e loc de frică. Te iubesc, de mă cac pe mine. Fix cum mă cac și eu pe mine de frică, on a daily basis.

În paralel cu scrierea acestui text în cartier se colectează gunoiul. Aș vrea, dacă se poate, să-mi explice și mie cineva de ce se mai sortează gunoiul dacă e aruncat în aceeași mașină. Și așa ajungem la costumul numărul trei: În cazul în care te trezești de la primele ore ale dimineții și ai autostima foarte jos, află că te-ai costumat într-o lipsă de respect față de propria persoană. Nu te panica, baby! Oricât de jeg te-ai vedea tu, Domnul te vede ca pe această gemă strălucitoare care, mai devreme sau mai târziu decât niciodată, își vă înțelege propria valoare. Nu ești o infecție, ci ești doar orbitoare, că doar noi, orbii, oamenii, nu suntem capabili să ne vedem frumusețea sufletului. Te iubesc de nu mor, fracția mea umedă. Și nu mor, pentru că dacă aș muri nu mi-ar mai fi frică. Și, atunci, ce rost ar mai avea să trăiesc dacă aș muri?

Ura și la gară! Eu, toată viața mea, am zis, vai, mă simt atât de special, că nu pot să urăsc, eu nu am avut niciodată sentimentul acesta penibil de ură față de cineva. Jet Adrian, a venit soarta și mi-a zis 43 de ani mai târziu, iar eu i-am zis: Vai, nesimțit-o, cum îți permiți tu să-mi spui mie jet? Iar, ea, cu blândețe, mi-a răspuns: Oricât m-aș strădui eu, iubitul meu, n-o să-ți dau jet cum îți dai tu, urându-te. În cazul în care te trezești de la primele ore ale dimineții și nu îți dai seama că te urăști, află că te-ai costumat excepțional de bine în negare. Suntem un infinit de iubire ambalat într-un șir de greșeli ce pare nesfârșit, deși e una singură, neiubirea de sine, dar care are rostul de a ne învăța iubirea. Pentru că va veni un moment în care ne vom da seama că așa nu se mai poate, cu războiul ăsta constant pe care îl purtăm cu noi înșine. Te iubesc cum am iubit minciuna că nu pot să urăsc.

Am fost binecuvântat de viață cu toate aceste patru costume și am umblat încotoșmănat, practic. Dar, cum mie îmi place să mă port lejer, trening, v-am zis, le-am purtat pe toate patru până le-am tocit de tot și au devenit, fiecare în parte, niște petece pe care le-am adunat și le-am cusut într-un singur costum, mult mai lejer, numit depresie sau suferință. Toate astea îmi creează, așa, un sentiment constant de vină care nu e decât vina față mine însumi, că sunt proastă și-mi neg valoarea sufletului. În cazul în care trezești de la primele ore ale dimineții cu un sentiment de gol plasat în coșul pieptului sau oriunde altundeva, sentiment a cărui sursă nu prea știi să o identifici, află că ai un pic de depresie cauzată de faptul că, așa cum a zis Domnul Buddha, totul este suferință pe lumea asta, dar, evident, și ea are un rost, să o depășim, lucru pe care, paradoxal, îl vom reuși individual și împreună. Te iubesc cum iubește omul suferința, că, dacă n-ar iubi-o, i-ar dat dreacu’ drumul.

Acestea fiind spuse, vă pup pe mușchii pe care îi purtați pe sub costume și vă doresc ca, de acest Halloween, dar mai ales după, să purtați costumul bunătății față de dumneavoastră înșivă, în primul rând și, tot în primul rând, față de toți ceilalți. Și, dacă nu vă iese din prima, plm, fake it til you make it. XOXO. Pupi, pu, Adișorul Espirito Costumato.

Cookies