Există legenda aia care zice că, dacă după 40 de ani dacă nu te doare nimic atunci când te trezești, înseamnă că ești mort. La mine nu se pune, că nu mă doare mare lucru, dar câteva lucruri s-au schimbat semnificativ.
De ceva vreme, nu dorm bine. De ceva vreme destul de îndelungată deja, aș zice, iar pentru mine somnul a fost pasiune, hobby, ieșire din probleme, relaxare, tot ce e mai bun pe lumea asta. Mi-a plăcut, frate, să dorm, nu pot să vă mint. Îmi place în continuare, doar că de ceva vreme ăsta pe care îl menționam mai devreme nu mă mai lasă. Am încercat orice. Aproape orice, pentru că încă sper că există soluții.
- Nu beau seara – decât rar, că dacă beau (alcool) e și mai rău, de la an la an mai rău, de la lună la lună mai rău, deci nu. Pe vremuri pffff după petreceri abia așteptam să vină a doua zi să o pierd dormind, căci pe vremuri mă și ajuta. Acum, 3 ginuri și viața s-a transformat într-un coșmar. (nu beau nici ziua, să nu ne panicăm, nu de alta, dar nu prea am când momentan, poate asta să fie o soluție)
- Nu mănânc seara, demult, dar nici asta nu era o problemă. Că veni vorba de petreceri, unde sunt vremurile când, după o noapte de club, mergeam la o ciorbă de burtă la 5 dimineața. Acum, dacă mănânc după ora 18.00 o obosită de porție de urzici, s- a dus liniștea mea și așa dificil de obținut. Și mie îmi place mult și mâncarea. Nu mai zic de slăbit, că n-am mai slăbit de nu mai știu când, abia ce reușesc să mă țin pe unde sunt.
- Nu stau pe laptop sau pe telefon seara, dimpotrivă, citesc liniștită ca orice persoană aproape de vârsta a treia (cât mă țin ochii, pentru că aici e o altă discuție, nici cu ei treaba nu e extraordinară, dar ochelarii cu lentile progresive chiar ajută. Da, din aceia de te uiți peste ochelari, știu)
- Am încercat și diverse pastile, m-am opus lor, am încercat toate naturistele, valeriană, passiflora, melatonină, diverse concentrații, diverse firme, fel de fel de combinații. Am încercat și somnifere cu rețetă, nu merg neapărat la mine cel puțin deocamdată, pentru că da, dorm, dar pe urmă sunt și chiaună și depresivă toată ziua și nu doresc neapărat.
- Am încercat meditații, respirații, relaxări, de diverse tipuri, de diverse curente, de diverse toate cele. Nimic.
Uneori e ceva mai bine, dar nu suficient de bine, de să zici că e ca în tinerețe. Adică visurile mele cum că o să dorm până la prânz pentru că a crescut copilul și viața e mai ușoară s-au dus pe apa sâmbetei și nu par să se mai întoarcă. Eram absolut convinsă că nu sunt o persoană matinală, ei bine, am devenit. 7-8, maximum 9, astea sunt cazurile fericite. Altfel, mă trezesc înainte să sune ceasul, asta dacă nu cumva abia am adormit de o oră, o oră și ceva și atunci e și mai rău. Așa că în multe zile mă plimb prin oraș ca o găină amețită, ce e drept, destul de funcțională. Partea cea mai nasoală este că, așa cum a zis doctorița mea, acum, că mă voi duce să mi fac și analize, dacă nu se descoperă nimic la analize, singura chestie care se poate face este pur și simplu să mă obișnuiesc că aia e. Ceea ce nu vă doresc și dumneavoastră.