3 rugăciuni care ne pot ajuta să o ducem mult mai bine în calitate de bucureșteni

de:
16 apr. 2021
1369 afișări
3 rugăciuni care ne pot ajuta să o ducem mult mai bine în calitate de bucureșteni
Cursa vieții, oferită gratuit de taximetriștii din București

Am inclus bucureștenii în titlul acestui articol doar pentru că va fi publicat pe site-ul B365 care este prescurtarea de la București 365. 365 vine, evident de la numărul zilelor din an, anul având, în cea mai mare parte a timpului, 75%, 365 de zile. În cea mai mică parte a timpului, 25%, anul are 366 de zile. Rugăciunile incluse în acest articol pot fi folosite în orice zonă geografică a Pământului, dar și în Cer. Am specificat acest lucru pentru toți semenii mei care se roagă în avion. 

În urma unei cercetări personale întreprinse de mine în ultimii 41 de ani, am remarcat, cu o deosebită plăcere, că efectul rugăciunii nu depinde nicidecum de poziționarea geografică, ci de poziționarea inimii. Voi purcede acum în enumerarea rugăciunilor recomandate. 

Am folosit aceste rugăciuni și, când mi-am pus inima unde trebuie, adică în suflet, ele au funcționat. Vă doresc pioșenie și umor, pentru că, sunt convins, și Dumnezeu râde de multe lucruri pe care I le cerem. De notat evident, Dumnezeu nu râde desconsiderându-ne, ci, mai degrabă, pe principiul pe care râde orice părinte când copilul vine și întreabă: Tati, pot să-mi bag veverița asta din parc în ochi? 

Oricum, veți vedea, aceste rugăciuni sunt strâns legate una de cealaltă și ne au în prim plan pe noi înșine.

Așadar, cele 3 rugăciuni care ne pot ajuta să o ducem mai bine în calitate de bucureșteni, dar și de orice

  1. Doamne, ferește-mă de mine! Aceasta ar fi prima rugăciune pe care o recomand, pentru că, atât până acum cât și de aici înainte am convingerea că nimeni nu îmi poate face rău de maniera în care îmi pot face eu. Să presupunem, de exemplu, că e o seară drăguță, afară sunt 20 de grade, soarele apune, dețin un whisky într-o mână, o țigară în alta, vântul îmi pâlpâie peste pielea feței, apusul îmi face cu ochiul în timp ce dăm noroc, iar ceea ce mintea mea emite în acel moment este următorul gând: “Oare o să am probleme peste doi ani și, dacă da, care?”. Poate ați trecut și dumneavoastră prin asta. E evident că cea mai mare pază și băgare se seamă trebuie să o avem față de noi înșine. Băgarea de seamă împiedică mintea să se bage în seamă aiurea.
  2. Iartă-mă, Doamne, că nu pot să mă iert! Strâns legată de prima rugăciune este aceasta, a doua, după cum e și numerotată. La vederea frumuseții apusului acompaniat de whisky și țigară și, ulterior, a gândului problematic, reacția omului este aceea de a se simți vinovat pentru bășina de gând emisă. Ni se pare firesc să ne simțim vinovați că am stricat meciul naturii. Odată ajunși în această poziție, este important să înțelegem că omul greșește, dar că greșeala poate fi corectată prin detașare față de greșeală, prin propria noastră iertare. OK, am greșit, sunt om. Repetând asta de-a lungul timpului vom observa că, la fiecare impuls frumos pe care ni-l dă natura, reacția noastră va fi: “Vai, ce frumos e!” în loc de “Vai, oare ce greutați voi întâmpina pe 25 august 2032!”. Da, ai ghicit. Dacă ești născut pe 25 august 2032, acest articol este, în primul rând un semn pentru tine. Vă veți gândi, poate, că acest gen de gândire va duce la perpetuarea greșelilor, pentru că, hey, de ce să nu reșesc dacă pot să mă iert. Pun aici o notă personală, observată la mine de-a lungul timpului: Înțelegerea propriilor greșeli restrânge numărul acestora, nu îl multimplică, pentru că mai bine decât iertarea e să nu mai ai pentru ce să te ierți. N-am ajuns încă acolo, dar tendința mea e să mă duc. 
  3. Ajută-mă, Doamne, să mă bucur! Să mă bucur de whisky-ul ăsta, de țigara asta, de culorile apusului, de prietenii mei, de familia mea, de faptul că pot să respir, de faptul că înfrunzesc copacii, de faptul că mi s-a găinățat un perscăruș stricat la stomac în cap prevestindu-mi astfel norocul, de faptul că învăț să închid ochii la propriile gânduri, de faptul că pleoapele îmi protejează ochii când privesc spre Soare. Evident, pentru a fi politically correct nu includem aici persoanele cu deficiențe de pleoape și îmi cer scuze față de acestea dorind să clarific faptul că nu am vrut, sub nicio formă și nesilit de nimeni să le iau în derâdere handicapul. Noi, oamenii, această specie măreață, cu o capacitate de înțelegere deosebit de frumoasă, am cam uitat să ne bucurăm de lucrurile simple, care sunt la tot pasul. O floare, o primăvară, un Soare, o Lună, un pahar de ceva. Consider, și nu vreau să influențez pe nimeni, că Dumnezeu s-ar bucura dacă l-am ruga să ne ajute să. vedem bucuria peste tot și ar înlesni acest lucru. Universul însuși s-ar bucura să ne ajute să îi vedem propria frumusețe.

Veți considera, poate, acest articol mult mai serios și mai puțin amuzant decât cele de până acum. Eu nu am nici cea mai mică intenție de a mă băga în considerația dumneavostra, dar ce pot să sper e că mă veți băga dumneavostră în ea. O să fie mai greu la început, pentru că nimic nu intră din prima și necesită puțină perseverență. Și puțin ajutor.

Imaginați-vă o lesbiană de etnie rroma, foarte grasă, într-un scaun cu rotile foarte lat, încercând să încapă într-o cabină de vot ungându-și marginile căruciorului cu sosul care i se scurge din șaorma, folosindu-se de singura mână pe care o are. E foarte probabil ca ea să nu reușească singură și e foarte important ca ea să ceară ajutorul și să i se ofere, idiferent pe cine merge să voteze.

Primul ajutor pe care noi ni-l putem oferi nouă înșine e să cerem ajutorul. Să ni-l cerem nouă, celor din jur și, deloc în ultimă instanță, Universului. Așa vom reuși să ne votăm pe noi înșine. Doamne ajută! Vă îmbrățișez.

Nota B365.ro: În urma unei discuții spontane, dar profunde, Comitetul Redacțional pentru Aspecte Esențiale e de Viață a decis că,  dacă Teleșpan vrea să devină Mare Preot al Existenței Umane, ne băgăm care preotese, care apostoli. Să trăim (eventual pe-o plajă) uite-așa, râzând de ce nu putem schimba. Avem și multe scrise de-ale lui pe care le putem transforma în cărți de căpătâi. Poftim capitole:

Adrian Teleșpan
Cookies