3 chestii simple care pot face repede Bucureștiul mai frumos şi nici nu costă mult

Am fost plecată foarte un pic şi când m-am întors, noaptea, primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost că la 10 zile după ultima ninsoare încă suntem înconjuraţi de munţi şi movile de zăpadă murdară, gri, îngheţată, tristă. Adică ştiu, poate sună absurd, dar mi-a fost milă şi de zăpadă în sine. Nu e rolul ei pe lume să fie murdară şi să încurce. Şi totuşi nimeni, nimeni, nimeni din administraţie nu s-a gândit că nu e ok aşa. 

Bucureștiul arată, în continuare, obosit. Nu doar din cauza zăpezii murdare, care încă stă pe marginea străzilor ca un reproș gri, ci și din cauza sentimentului general că orașul e lăsat mereu „aproape gata”. Aproape curat, aproape îngrijit, aproape frumos. Și poate tocmai de asta, în loc de planuri mari, randări și proiecte care se termină peste trei mandate, ar fi mai util să vedem trei lucruri simple, pe care un primar le-ar putea face repede, vizibil și cu efect imediat.

Cele 3 chestii simple care pot face Bucureștiul mai frumos

Primul ar fi, evident, să ridice zăpada murdară. Nu doar s-o împingă într-o parte și să declare iarna învinsă. În București, deszăpezirea se oprește adesea la gestul de a muta problema lângă bordură. Și de acolo începe urâtul: munți gri, zloată întărită, trotuare îngustate, colțuri de stradă care arată ca niște depozite de iarnă abandonate.

Dacă tot s-a intervenit, atunci intervenția ar trebui dusă până la capăt. Adică să dispară munții aceia jegoși, nu să rămână acolo până se topesc singuri și se transformă în nămol.

Al doilea lucru, și poate cel mai inteligent, ar fi să cheme comunitățile în ajutor, dar nu în sensul acela ipocrit în care administrația pasează responsabilitatea către cetățeni. Ci organizat, clar, civilizat: weekenduri de curățenie voluntară, pe cartiere, pe străzi, pe mici zone asumate. Sunt foarte mulți oameni în București care ar veni măcar o oră să strângă, să curețe, să ajute, dacă ar simți că participă la ceva real, nu la o fotografie de PR. 

Oamenii se mobilizează pentru cauze care au sens. Iar orașul ăsta are nevoie, mai mult decât de sloganuri, de sentimentul că aparține și locuitorilor lui, nu doar administrației. Curăţenia de primăvară, aia tradiţională, din moşi strămoşi, nu e o prostie. Să scoţi praful din colţuri, să întorci pământul în curţi, să speli geamurile ca să intre lumina sunt chestii de bază. Şi nu ar avea nevoie primăria de cine ştie ce bugete, e doar o chestiune de curăţenie. Toate oraşele se renovează, efectiv toate. Dar praf şi mizerie pe la colţuri ca la noi nu există nicăieri, din păcate. 

Și al treilea lucru, extrem de simplu pentru un București mai frumos, ar fi să înceapă o ofensivă împotriva urâtului mic. Nu marele proiect, nu bulevardul care se lărgește peste trei ani, ci lucrurile simple care strică zilnic orașul: garduri ruginite, coșuri rupte, stâlpi murdari, cabluri atârnate, panouri strâmbe, trotuare pătate, pubele puse aiurea, spații verzi abandonate.

Bucureștiul nu arată rău doar pentru că are probleme mari. Arată rău pentru că e plin de neglijențe mici, repetate, care dau senzația că nimănui nu-i pasă cu adevărat. Dacă un primar ar începe să repare, să spele, să înlocuiască și să ordoneze aceste lucruri mici, orașul s-ar schimba vizibil mai repede decât din orice masterplan.

Poate că asta ar trebui să înțeleagă, de fapt, orice primar general: că frumusețea unui oraș nu vine doar din marile investiții, ci și din gesturile elementare. Să iei zăpada, să implici oamenii, să lupți cu urâtul cotidian. Nu sună spectaculos. Dar, pentru București, ar fi aproape revoluționar.