CONTRIBUTORSNICE TO MEET YOU

2021: Cenzură în umor la televiziune și o recomandare de carte. Cum să n-o iei razna

Buna dimineata, dragi cititori, și bine ați venit în Noul An. Acesta este exact ca anul dinainte, cu diferența că în 2021 niște băieți din grupul Noilor Aleși vor să reinstituie cenzura și să interzică comedia (în afară de aia care le place lor) și - cireașa de pe tort - lumea îi aplaudă - ‘Bravo, așa, faceți curățenie!’ ‘ ‘Tăiați în carne vie’, au curs comentariile, în rafale de aplauze virtuale. 

Pentru cine nu știe contextul și a ajuns în acest articol sperând că o să scriu din nou despre sarmale sau vișinată, ghinion! Acum câteva zile, un deputat de 33 de ani, urmat ulterior de alți colegi de-ai lui de partid, au declarat că și-ar dori ca asupra TVR să existe consecințe (legale) pentru faptul că de Revelion au difuzat o emisiune umoristică, în care se făcea mișto de autorități și de această situație cu pandemia. Băieții declarau cu mândrie că vor să facă mare curățenie și să scape televiziunea de PSD-iștii impuri.

Ca referință, pentru cine a ratat secțiunea de documentare de pe Netflix sau –  în general, școala –  acum mai puțin de 100 de ani, aproximativ după perioada interbelică (gen în perioada belică? nici nu mai știu cum se numește), a mai fost un băiat din ăsta care își dorea foarte mult să facă ‘curățenie’ și să scape lumea de persoanele ‘impure’ , îl chema ceva cu H (Hamlet? Horațiu? efectiv îmi scapă. îmi amintesc doar că avea o gagică pe care o chema Eva, care la rândul ei avea un nume de familie de epilator.) 

O să caut pe internet ce-a fost cu omul ăsta pasionat de curățenia persoanelor impure și vă zic.

Despre băieții de 33 care vor să pedepsească

În timp ce noi postăm prăjiturele pe Instagram, când ne vom întoarce  de acolo vom găsi o țară în care nu ai voie să faci mișto și în care există consecințe legale pentru ‘bășcălie’.  Nu știu dacă înțelegeți gravitatea situației. Băieții ăștia de 33 de ani, vârsta pe care o am și eu când scriu acest text (aflu de la o colegă că este ‘vârsta cristică’) sunt foarte supărați pe viață și vor să pedepsească pe cineva. 

Eu, în calitate de persoană de 33 de ani, când mă trezesc dimineața mă gândesc la ce mai beau în seara respectivă, nu mă scol din pat cu spumițe pline de ură la adresa unor oameni. (Psihanalitic vorbind, băieți, aici este o problemă mai adâncă.) Acum ar trebui să fac o altă glumă, dar situația mi se pare prea tristă, plus că mi-e frică – dacă rubrica asta ar putea să nu mai existe, cine știe?!

Și cu acest gând în minte, ușor panicată de ideea că umorul va fi interzis (also, dacă tot vă duceți să faceți curățenie la TVR, sunați-l și pe Ricky Gervais, că a făcut niște glume foarte ciudate la un moment dat) iar eu n-o să mai am voie să scriu, aș vrea să înghesui cât mai rapid tot ce mi-am dorit să vă transmit în această rubrică.

Acum, ce să faci ca să n-o iei razna

Există momente în care, atunci când intri pe internet – acest loc unde merge intelectul să moară –  ți se pare că nimic nu mai poate salva tristețea din jur. Atunci vă recomand să apelați la cărți. Știu că voi deja citiți Shakespeare la toaletă dimineața și nu aveți nevoie să vă zic eu așa ceva, dar just in case.

Recomandarea de carte e strict de gagici, așa că aici se termină porțiunea de articol unisex de astăzi, deși, bănuiesc că pe undeva, echivalentul de băieți ar fi ‘Cișmigiu et comp’, despre care vom vorbi în altă zi.

Într-un articol de anul trecut de pe b365.ro, scriam că vreau să mă duc prin anticariate să caut Într-un Cămin de Domnișoare de Anișoara Odeanu, cartea care mi-a marcat adolescența, datorită căreia am dat la Facultatea de Litere și care m-a făcut să visez în fiecare zi să plec dintr-un oraș de provincie și să vin la București, de care mă îndrăgostisem doar citind.

În consecință, am primit de la cititorii acestei rubrici două astfel de cărți, venite anonim pe adresa redacției. Vă mulțumesc foarte mult și de asemenea să știți că de mulți ani îmi doresc un Porsche 911.

„Într-un cămin de domnișoare”

‘Într-un cămin de domnișoare’ este un roman interbelic, în care asistăm la viața în căminul facultății de litere a tinerei Dany Penzza, studentă, și la toate introspecțiile ei. E îndrăgostită de doi bărbați, dintre care un neamț care tocmai se înrolase în ‘căștile de fier’ (dacă mai știți ce vorbeam de băiatul ăla Hamlet/Horațiu de mai sus, cu curățenia) și, practic, de încă un băiat Dinu.

Dany locuiește în cameră cu Marta și Baby, căreia îi plac ‘șocolatele Urs cu fructe’, pe care fetele fac des pariuri. Își face haine la comandă, după ce stă ore în șir pe Lipscani să studieze vitrinele, iar atunci când se coafează singură pare că are bretonul ‘mâncat de rațe’. E amuzantă, directă și niciodată nu știe ce vrea să facă cu viața ei (în principiu orice, dar să nu învețe). 

‘Am multă energie în mine, sunt, doar, puțin cam leneșă. Cu oarecare voință, am să mă schimb. Viața e scurtă și se poate trăi atât de frumos. E imoral să ți-o petreci oftând.’ spunea ea.

Face parte dintr-o pătură înaltă a societății, care acum a dispărut, vorbește foarte multe limbi străine și are o cultură vastă (‘Chendi: Cine, oare, a fost Chendi? Nu-mi aduc aminte să fi citit nimic de el. Știu, doar, că-l mai chema Ilarie.’)

„Într-un cămin de domnișoare” este viața unor fete de 20 de ani în București, în perioada dintre războaie, în care fetele erau plimbate pe braț la Șosea, mergeau dimineața la cinematograf și se îmbrăcau superb, iar dacă le apuca plânsul în toaletă după băieți, întotdeauna apărea o colegă enervantă să o consoleze. 

– Ce-i cu tine, Dany? Ai plâns?

– Nu.

– Cum, nu? Doar se vede…

– Mda!

– De ce? Vine să mângâie. Vreau să evit.

– Ceva caraghios de tot, Baby. Ai să râzi. Citeam la ‘Integralism’. Și nu știu cum, a început să-mi pară rău… că au murit toți scriitorii de acolo…’

Orice vârstă ați avea acum, vă recomand să o citiți dacă iubiți Bucureștiul, dacă vă amintiți cum erați la 20 de ani și dacă vreți să râdeți cu o scriitoare pe care Camil Petrescu a numit-o „întâia ingenuă a literaturii românești”.

Apoi, ca să îmi mulțumiți, puteți să îmi trimiteți Porsche-le acela de care vorbeam mai sus.

NOTA B365.ro: Sunt mai mult emotive pentru care puteți (sau chiar trebuie ;-)) să îi mulțumiți Oanei Titică. Mai jos sunt doar alte câteva: 

Cu plăcere! 😉 


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button