19 persoane, trimise în judecată pentru furtul unor maşini din străinătate

Procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au finalizat urmărirea penală efectuată în cauza având ca obiect săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, dare de mită, favorizarea infractorului, fals, conducere cu permisul anulat şi tăinuire, reţinute, după caz, în sarcina inculpaţilor : Constantin Cornel Niculoiu, Ion Hristache, Adrian Vasile Păun, Aurel Marian Petre, Cristian Hurmuzache, Adrian Vlăsceanu, Florin Cojocaru şi Constantin Strugaru, cu cei opt în stare de arest preventiv, şi Ștefan Ciobănescu, Daniel Mihail Radu, Daniel Zardova, Gabriel Mărculescu, Valentin Petcu, Ion Grafi, Marian Popa, Ion Bărzăianu, Abbas Sarhan Al Azawi, Cosmin Valentin Babasanda şi Cristian Bogdan Paraschiv.

Prin rechizitoriul de vineri, s-a dispus trimiterea în judecată a celor 19 inculpaţi, dosarul fiind înaintat, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti.

Cercetările efectuate în cauză au vizat introducerea în mod fraudulos pe teritoriul României a mai multor autoturisme sustrase sau închiriate din străinătate, fără intenţia de a fi restituite. Maşinile, în cea mai mare parte, erau închiriate în străinătate de la firme de profil şi introduse apoi în ţară, înainte de expirarea duratei de închiriere.

Odată cu încheierea unui contract de închriere a unui autoturism, hoţii primeau de la firmă certificatul de înmatriculare al autoturismului, asigurarea de răspundere civilă auto, rovinieta, cartea verde şi o singură cheie de contact. Clientul nu primea cartea de identitate a autovehiculului sau certificatul de proprietate, şi nici cea dea doua cheie a autoturismului de la societatea de închiriere.

După aducerea în România a autoturismelor închiriate de la societăţile de profil din străinătate, se încerca înmatricularea acestora pe teritoriul ţării. Autoturismele erau prezentate la reprezentanţele RAR înainte de a expira perioada de închiriere (interval de timp în care acestea nu figurau în bazele de date ca fiind furate), unde erau prezentate certificatele de înmatriculare ale autoturismelor, primite de la societăţile de închiriere, precum şi facturile sau contractele de vânzare-cumpărare false ce atestau faptul că autoturismele au fost achiziţionate din străinătate de la persoane fizice sau juridice.

După ce obţineau certificatul de autenticitate şi cartea de identitate pentru autoturismele prezentate la RAR, persoanele implicate în cauză se deplasau la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, personal sau prin persoane interpuse, unde depuneau actele false pentru obţinerea înmatriculării definitive.

De asemenea, după introducerea în ţară a autoturismelor închiriate din străinătate, hoţii le vindeau cu preţuri extrem de mici, între 1000 şi 4000 de euro, faţă de preţul practicat pe piaţă pentru respectivele modele de autoturisme.

Preţul pieţei era cerut numai în cazul autoturismelor la care se reuşea înmatricularea definitvă în România,. Maşinile erau vândute ulterior unor cumpărători de bună-credinţă. Au existat însă şi cazuri în care aceste autotuirsme au fost închiriate de la societăţi de profil din România, după care au fost valorificate pe teritoriul ţării.

Inculpaţii falsificau ulterior documentele de provenienţă şi încercau să înmatriculeze şi să le vândă. Pentru a facilita comercializarea autoturismelor furate, inculpaţii beneficiau şi de complicitatea unor funcţionari din cadrul Registrului Auto Român.

O altă modalitate în care acţionau inculpaţii consta în identificarea de autoturisme înmatriculate legal pe teritoriul României, similare ca model, marcă şi an de fabricaţie celor de provenienţă ilicită, în vederea falsificării ulterioare a documentelor de identificare şi a plăcuţelor cu numerele de înmatriculare ale autoturismelor aduse în ţară în mod nelegal, prin crearea unor „clone”. Ei beneficiau de sprijinul unor poliţişti sau alţi funcţionari care le efectuau verificări în evidenţele oficiale şi le comunicau datele privind situaţia juridică a unor autoturisme.

Cu datele astfel obţinute, erau „fabricate” documente pentru autoturismele sustrase, singura posibilitate de descoperire a falsului fiind verificarea seriei de şasiu a autoturismului, care se face doar în cazul înstrăinării autoturismului sau în ipoteza expirării inspecţiei tehnice periodice.

Autoturismele ajungeau să fie vândute apoi unor cumpărători de bună credinţă.