Au fost vremuri în care multe dintre bisericile voievodale din București se jucau de-a v-ați ascunselea cu Leana și cu Nicu Ceaușescu. Cel care le-a ajutat sa se ascundă de ochii dictatorilor se numește Eugeniu Iordăchescu, inginerul care a reușit să salveze de la demolare 12 biserici străvechi din București. A inventat o metodă proprie de translare, practic le-a pus pe roți, și astfel le-a ferit de buldozerele care infaptuiau marea sistematizare urbană din anii 80. L-am cunoscut pe inginerul Iordăchescu, un bătrân drept, sobru, discret despre care puțini știu că a participat la construirea marilor ansambluri de locuințe din Drumul Taberei, Pantelimon, Colentina, Berceni sau Bulevardul 1 Mai. Și mai puțini știu că a inventat o metodă unică de deplasare a clădirilor, fără de care nu am fi avut astăzi cele mai vechi și mai importante lăcășuri de cult, ascunse după blocurile gri, ce-i drept, dar în picioare.
Ce i-ați arata unui turist străin în București? Casa Poporului, Atheneul, Centrul vechi, Muzeul Satului, al țăranului, Girafa, unde a cintat Michael Jackson, și, cam atât. Adevăratele comori stau însă frumos pitite, după perdeaua de blocuri socialiste de pe marile bulevarde din București. Sunt biserici care fac parte din patrimoniul nostru arhitectural, irepetabile, ridicate acum 300-400 de ani, lăcășuri de cult care au văzut și au trăit multe. Clădiri care fac parte din istoria orașului dar care nu fac subiectul niciunui tur turistic. Deși, povestea lor este senzationala și ar trebui să fie predată la școală, fie ea și școală on line. 12 monumente care, în anii 80, au fost târite și împinse din calea dușmanului, printr-o metodă unică de translare.
Ce faci când te urmărește Bau Baul? Fugi și te ascunzi pînă cînd trece primejdia. Cei născuți după 1989 nu au de unde să știe că atunci cînd Nicolae Ceaușescu vedea o biserică în față ochilor, îl lua cu leșin și repede, repede, ordona demolarea ei. După cutremurul din 1977, din ordinul lui Ceaușescu au fost darimate 22 de lăcășuri de cult din București. Iar cele rămase în picioare, dacă aveau neșansa să se afle în zonele în care comuniștii construiau de zor bulevardele victoriei comuniste sau Casa Poporului, aveau să aibă aceeași soarta. Inginerul constructor Eugeniu Iodăchescu a fost singurul care s-a gîndit să le mute, pur și simplu, oricât ar fi fost de mari și de grele.
“Am plecat de la principiul unui ospătar care ține pe o tavă un număr de pahare pline cu un anumit lichid. El merge printre mesele unui restaurant și nu se întîmplă absolut nimic cu lichidul, nu pică, Această a fost ideea de la care am pornit, că la baza construcției să realizez o platformă de beton, ca o tavă imensă. Sub aceasta, se instalează sinele și boghiurile (cărucioarele). Translarea se face fie prin tragere, fie prin împingere, în funcție de configurația terenului”, își explica inginerul Iordăchescu metoda sa revoluționară în cartea “ Un salvator al monumentelor de arhitectură”. Despre metoda lui Iordăchescu aveau să scrie marile publicații occidentale.
“ Puțin lovite dar stînd încă în picioare, vechile biserici ortodoxe pot fi găsite în București, după ce au scăpat de demolarea frenetică a capitalei României din anii 1980 ordonată de fostul dictator comunist Nicolae Ceaușescu. Cel puțin zece bijuterii ale patrimoniului religios din România din secolele 16-19 au supraviețuit datorită unui tur de forță ingineresc: au fost mutate și ascunse”, scria AFP, citat de France24.
Schitul Maicilor a fost prima biserica salvată în iunie 1982, fiind mutată 245 de metri în spatele unor blocuri înalte. A urmat Mihai Vodă construită în anul 1594 de Domnitorul Mihai Viteazul. Iordăchescu a deplasat biserica pe cea mai lungă distanță-289 de metri. Era foarte mândru însă de mutarea Palatului Sinodal, cu tot cu subsol, o clădire de 9000 de tone.
Ultima biserica translată de Iordăchescu a fost “ Sfîntul Ștefan-Cuibul cu barză”, numită astfel pentru că berzele își făceau cuib pe acoperișul din șindrilă al bisericii. O găsiți la intersecția Berzei cu Styrbei Vodă, o adevărată oază de liniște înconjurată de ziduri din beton. Datează din anul 1760 iar la cutremurul din 1977 a fost avariată și consolidată. Chiar și așa, după terminarea lucrărilor de restaurare, a fost propusă spre demolare, dacă nu intervenea Salvatorul de biserici, inginerul Iordăchescu. În anul 1987, biserica în greutate de 1650 de tone, a fost deplasată spre sud la o distanță de 16 metri, fiind translata sub un unghi de 40 de grade. Astăzi, se află în curtea interioară a unui bloc cu zece etaje și nu poate fi văzută nici de pe strada Știrbey Vodă, nici de pe strada Berzei.
În afară de biserici, Iodăchescu și echipa lui au reușit să mute la 10, 20 și chiar sute de metri, mai la stânga, ori mai la dreapta câteva blocuri din București. Au fost puse pe sine și mutate fără nicio fisură, cu tot cu locatari înăuntru, în timp ce funcționau toate utilitățile electrice, liftul și telefonia fixă. Acesta a fost evenimentul primăverii anului 1983. “Am trăit să o vedem și pe asta! Blocul pe roate”, “Călătorie cu un bloc”, “Un bloc care se mută”, erau titlurile din presă comunistă care trâmbitau astfel minunea inginerească. Iordăchescu a propus proiectul de translație a blocurilor din strada Aurel Vlaicu 166, un imobil cu parter și cinci etaje și alte două imobile de pe Ștefan cel Mare, de la numerele 18 și 20.
S-a adunat atunci tot orașul să vadă miracolul, au venit pe șantier pînă și Suzana Gidea, președinta Consiliului Culturii și Educației Socialiste însoțită de Ion Iliescu, directorul Editurii Tehnice. Eugeniu Iordăchescu povestea cum tovarășa a vrut să vadă un apartament, a cerut un pahar cu apă, a văzut că nu se mișcă în timpul translarii si i-a spus lui Iliescu: “Trebuie să urmărești să se scrie o carte despre aceste minuni tehnice”. Așa a reușit Iordăchescu să publice în anul 1988, la editura condusă de Ion Iliescu, cartea “Translația construcțiilor”.
Inginerul Iordăchescu a murit în ianuarie, acum doi ani, la vîrstă de 89 de ani. Publicația Washington post, prin semnătura lui Harrison Smith i-a dedicat o pagină, numindu-l “Îngerul păzitor al bisericilor” și “Un inginer venit din Rai”. Orașul, însă, l-a uitat, singurul tur turistic dedicat arhitecturii religioase din București este cel organizat de Valentin Mandache, istoric de arhitectură, expert în case de epoca și market analyst specializat pe piața construcțiilor istorice și etnografice. Valentin Mandache vrea să implementeze în România conceptul de valorificare a patrimoniului istoric din punct de vedere comercial.
El le propune turiștilor să vadă ce avem noi mai vizibil în București: biserica Stavropoleos, faimoasa clădire religioasă restaurată de arhitectul Ion Mincu, biserica Gabroveni, Biserica Rusească, cel mai mare monument art nouveau, Biserica Colței, Sf Gheorghe Vechi cu picturile în stil renascentist ale lui Gheorghe Tătărescu și Biserica lui Bucur. Celelalte 12 minuni, cele translate în vremuri tulburi, nu fac parte din niciun tur și așteaptă cuminți, după blocuri, să fie descoperite. Le găsiți mai jos.
● Biserica Schitul Maicilor, București (monument istoric din sec. al XVII-lea): greutate: 745 t, ridicare: 1,67 m, deplasare: 245 m, două rotiri cu 13“49’ și 36o 30’ și o coborâre de 0,25 m (prima lucrare de translație);
● Biserica Olari, București, Calea Moșilor (monument istoric din sec. al XVIII-lea): greutate: 1.278 t, distanță: 80,35 m, rotire de 28o 18’;
● Biserica Sfântul Ilie, București, Calea Rahovei (monument istoric): 2.100 t, distanță: 49 m;imobil, București, B-dul Republicii nr. 237 (fără evacuarea locatarilor): 5 nivele, 1.650 t, distanță: 63,40 m;
● Biserica Mihai Vodă, București (monument istoric din sec. al XVI-lea): biserica: 3.100 t, clopotniță: 289 t, ambele la distanță de 289 m, după ce au fost executate șase mișcări în spațiu pentru a ajunge pe amplasamentul final.
● Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, București (monument istoric și de arhitectură): 9.000 t, distanță: 33 m, și o rotire cu 13o. O lucrare total dificilă prin proporții: 4 nivele, 52 m lungime, 25 m lățime;
● Biserica Sfântul loan Nou, București, Piață Unirii (monument istoric din sec. al XVII-lea): 3.100 t, distanță: 23 m, pe o cale în pantă ascendentă de 28o și sub un unghi de 44o;
● Biserica Sfântul Gheorghe-Capra, București, str. Pantelimon (monument istoric din sec. al XVIII-lea): 900 t, distanță: 89 m;
Biserica Sfântul Ștefan – Cuibul de barza, București, str. Știrbei Vodă (monument istoric): 1.650 t, distanță: 16 m.
Ansamblul statuar de la biserica Domnita Bălasa.