11 lucruri pe care le-am aflat în primii 44 de ani de viață

Mâine, cel puțin teoretic, împlinesc 44 de ani și am aflat, weekendul trecut, la constelații familiale, că eu sunt neîmplinit. Bine, nici n-am avut ocazia să mă împlinesc, că, dacă o aveam, nu mai eram neîmplinit. Și am tooooooot stat așa să mă gândesc vreo cel mult două secunde ce mă neîmplinește pe mine și degeaba m-am gândit, că știam. 

Fac o scurtă paranteză să vă spun că doamna care a condus “ceremoniile” de constelații familiale, Roxana Mihăilă, este foarte pe șmecherie și mi-a plăcut foarte mult de domnia sa și ca om și ca terapeut. O găsiți la Bacău. C’est merită! Mulțumiri și prietenului meu, fost narcisic, care mi-a făcut cadou constelațiile și mă bucur, așa, pentru acest mesaj de la Univers cum că măcar constelațiile sunt gratis.

Deci știam de ce mă simt neîmplinit. La o scurtă analiză care a durat  cel puțin 14,5 miliarde de ani, tot teoretic, mi-a fost dat să ajung la concluzia că unor Domni, cum ar fi Buddha sau Isus sau Gandhi sau Krishnamurti, nu le-a fost dat să-și depășească condiția umană, ci le-a fost dat să aproape și-o atingă, în sensul că le-a fost dat să înțeleagă ce înseamnă normalitatea la om, adică să taci dreacu’ din gură chiar dacă îți vin judecăți în minte și să depui un efort constant să fii bun, indiferent de factorii externi care, de cele mai multe ori, sunt frații noștri, pe care nu ne-ar face rău să-i iubim când dumnealor ne dau doar prilejuri să întoarcem obrazul. Am zis că aproape le-a fost dat să și-o atingă, pentru că mântuirea nu e evidentă cu ochiul liber, deocamdată. Mai ales că ochiul nu e liber, ci constrâns de minte. Neîmplinirea mea, care mi-e dată ca tot ce mi-e dat, vine din nereușita, dată și ea, de a-L vedea constant și coerent pe Dumnezeu în toți oamenii. Uneori mi-e dat să fac o confuzie în acest sens: Adică îl văd pe dracul, nu pe Dumnezeu. Oricum, având destul de mare încredere în umorul lui Dumnezeu, uitându-mă la cele patru nume pe care le-am menționat mai sus, toate de bărbați, nu m-ar mira ca Dumnezeu să fie cel puțin și femeie. 

Muzica e sfântă și, cel puțin pentru mine, e reprezentarea cea mai firească a lui Dumnezeu pe pământ după om. Mi-a fost dat să iubesc muzica dintotdeauna și să-mi fie unul dintre prietenii mei cei mai buni și statornici. Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la casa părintească din Drăgășani, mi-aduc aminte că aveam un casetofon mono, cu o singură boxă și, efectiv, stăteam cu ureche lipită de el ca să ascult piese precum Without You în interpretarea Măraiei Carey. Dupe aceea mi-a luat tata o combină muzicală cu două boxe și stăteam cu capul între ele. Făceam surround.  

Cel puțin până în acest moment, ne-a fost dat să considerăm că liberul arbitru e factor de decizie, nu factor de observație, iar, prin această mică neînțelegere, ne-a de fost dat să ne dăm în cap. Mai mult, ne-a fost dat, fără să ne dăm seama, să folosim această unealtă de un deosebit bunsimț, care este liberul arbitru, ca pe motor al judecății. Judec, deci exist. Nu judec, nu exist, cam asta e. Avem chiar impresia că căcatul lumii merită să fie judecat, ca și cum am avea ceva de câștigat de pe urma acestui proces. Bine, avem, dar nu ce credem noi. Eu, personal, nu l-am auzit sau văzut niciodată pe Dumnezeu judecând pe cineva, nici măcar pe Putin, ceea ce mă cam face să-mi fie dat să vreau să fiu ca El. Cât despre decizii, ieri mi-a fost greu să dau 170 de lei pe un cardigan superb de la Zara care arăta ca și cum m-aș fi îmbrăcat în pasărea phoenix, dar, later that day, am dat 180 de lei pe o cină, pentru că, în prealabil, băusem 2 Negroni, iar la mine, pe alcool, deciziile sunt în flow.

Câinele meu e splendid. Și toți câinii, logic. Suntem împreună din 2007 când a apărut în viața mea ca un copil nedorit, ceea ce Pizdulenția, cum îmi place să-i zic, a simțit. Nu ne-am halit în prima jumătate de an, ceea ce pe ea a determinat-o să-mi halească pașaportul, buletinul, ochelarii de vedere și aveam și o pereche de șosete de la Pierre Cardin care pe vremea aia te scoteau din anonimat. Dar, după jumătate an, am devenit suflete pereche. Acum ea doarme după ce, azinoapte, a vrut la pipi la ora 2 și 14 minute.

Cursul de Miracole este cea mai de bun-simț carte pe care am citit-o vreodată.

Moderația în orice este superbă. N-o am. Deocamdată. Dar și când îmi va fi dat să o am, nu vor mai fi limite.

Prietenii sunt o altă manieră foarte clară de-ale lui Dumnezeu să ne spună că există. Viața, transformările spirituale, dezvoltarea personală, lecțiile de viață și altele ne-au făcut pe mine și pe soră-mea să ne împrietenim de curând, deși mi-e mi-a fost dat să știu demult că cel mai șmecher miracol e cel al înțelegerii între oameni.

Mâncarea e mai gustoasă când e împărțită. Ca toate celelalte lucruri frumoase, de fapt. Dar nuuuu, că noi mai bine împărțim judecată. Dar și ăsta e un lucru dat, ca să vedem că nu e bine. Și vedem, dar nu ne-a fost dat să fim convinși deocamdată.

Familia e cea mai frumoasă și paradoxală lecție. Multora ne e dat să ne fie greu să ne iubim familia, întrucât suferința e ca la ea acasă în familie. CSF NCSF. Sau ai CSF, gen, poate, ne va fi dat să înțelegem că, dacă ne iubim condiționat doar familia, ne condiționăm iubirea doar la familia noastră, iar atunci sunt șanse ca vindecarea să se instaleze la fel de rapid ca trauma. O clipită greșită care necesită ani de terapie. TerraPie. 

În urma constelațiilor de weekendul trecut am aflat ce știam și anume că întâmpin dificultăți în a crede că exist, dar sunt convins că Mântuirea le va rezolva pe toate.

Există o întrebare la care nu ne-a fost dat să găsim răspuns până acum. Cum de permite Dumnezeu să se întâmple unele lucruri? Să moară copii în războaie, să existe animale maltratate, să existe oameni bolnavi de la naștere până la moarte și câte și mai câte. Mi-a fost dat să mă gândesc la treaba asta și mi-a fost dat și un răspuns, singurul de bun-simț, cel puțin pentru mine, până acum: Dumnezeu nu permite așa ceva. Prin acest răspuns mi-e dat să-mi vină să pun la îndoială singurul lucru cert în aparență, realitatea așa cum o știm noi. Ce fac cu informația asta? Nu știu, coaie, vedem ce mai e dat în continuare. În ficțiune orice e posibil. Atât pentru astăzi, Andreea ai legătura. Doamne ajută și Doamne ferește, haideți să privim Realitatea care ne privește. Adișorul@PatruzeciȘiPatru.da