Cel mai bătrân rapidist: 100 de ani de viaţă în Bucureşti – povestea veteranului Ilie Teodorescu

Chiar dacă nu vede prea bine, iar auzul nu mai este la fel de fin ca altă dată, bătrânul se declară un suporter înflăcărat al Rapidului. Singurul gând negru care îi umbreşte bătrâneţea este că statul îi reţine câte 300 de lei pe lună din pensie pentru că i-ar fi calculat greşit suma de plată.

Ilie Teodorescu susţine că a stat toată viaţa lui în Bucureşti, în Sectorul 2, fiind născut şi crescut în Capitală. Excepţie fac cei şase ani, între 1939-1945, pe care i-a petrecut pe front, luptând în Rusia, Ungaria şi în final în Cehoslovacia. „Am stat pe strada Luntrei, acolo era casa părinţilor mei înainte de război. Sunt 100% bucureştean”, se descrie mândru bătrânul în vârstă de 100 de ani.

Ulterior, susţine că s-a mutat în strada Popa Nicolae unde locuieşte şi astăzi, fiind cel mai vechi locatar al blocului. Admite că Bucureştiul s-a schimbat enorm în ultima jumătate de secol, dar spune bătrânul, nu neapărat în bine din toate punctele de vedere. „Acuma este tare aglomerat. Este mai urât, iar traiul e foarte greu. Nu ştiu din ce cauză e atâta scumpire”, opinează Ilie Teodorescu.

A muncit de când se ştie, dar de la 12 ani a intrat pe şantier, rememorează bătrânul. A fost turnător, dar nu la securitate, după cum ţine să precizeze, ci turnător de metal, o meserie grea în care a înghiţit mult praf şi noxe cât încape. „Ultimul loc de muncă a fost la Cooperativa ArtaMet, de unde am ieşit la pensie”, a punctat bătrânul.

Războiul i-a mâncat şase ani din viaţă

Despre război vorbeşte cu multă nostalgie, fiind considerată una dintre cele mai grele perioade din viaţa sa. Departe de soţie şi copil, Ilie Teodorescu a fost aruncat, pe front, în faţa liniei întâi, la transmisiuni, ca să asigure legăturile telefonice ale trupelor de cercetare cu turnul de control: cum se poziţionează inamicul, la ce distanţă este inamicul şi ce face inamicul. „Au murit mulţi camarazi de-ai mei pentru că le-au explodat grenadele în faţă. Nu ştiau să lucreze cu ele. Eu nu m-am băgat că nu ştiam să le folosesc”, a precizat veteranul de război.

Deşi spune că suferea de dorul celor dragi, nu a scris niciodată acasă, timp de şase ani, cât a stat pe front. Rudele îi pierduseră urma. „N-am scris pentru că degeaba, azi, le ziceam că sunt sănătos, mâine puteam să fiu mort. Când am venit de pe front, am aflat de la o soră că familia plecase cu socrii, la ţară, la Olt. I-am căutat şi tocmai atunci când am ajuns, ei zideau o casă şi, când m-au văzut, au rămas încremeniţi”, a povestit bătrânul.

Cu 100 de ani „în spate” şi numai două clase primare studiate la şcoală, Ilie Teodorescu apreciază că, mai important în viaţă, este „să fii om”. „Eu am fost om cinstit, nu am furat, nu am vorbit urât de nimeni. Poate de asta m-a şi ţinut Dumnezeu”, explică bătrânul secretul longevităţii sale, acestea toate alături, bine-nţeles, de o viaţă cumpătată din punct de vedere alimentar. „Ce-am avut aia am mâncat şi nu am plâns după carne. Dar regula era ca, înainte de masă să iau o ţuiculiţă, iar după masă neapărat un pahar de vin cu sifon”, s-a destăinuit centenarul.

Cel mai vârstnic fan al Rapidului

Rapidist convins de-o viaţă întreagă, bătrânul care nu a înjurat niciodată, spune că boscorodeşte de fiecare dată când echipa sa preferată pierde meciul „la mustaţă”. „Dar acuma am înţeles că nu mai vor să joace că domnul Copos (n.r. – George Copos, patronul FC Rapid) nu le-a dat banii la jucători. Poate de asta ia bătaie cu cinci minute înainte de final”, a comentat Ilie Teodorescu.

Singurele momente care îi umbresc bătrâneţea bucureşteanului sunt zilele de pensie, când în loc să ia de la poştaş aproximativ 1.000 de lei se trezeşte cu 300 de lei mai puţin. Are poprire pe pensie, după cum susţin rudele, pentru că i s-ar fi calculat greşit de la Casa de Pensii şi i s-ar fi virat în plus 4.000 de lei. „Eu nu am greşit cu nimic, ei au greşit. Și corect ar fi ca, cine a greşit, să plătească. Dar ce să fac dacă aşa mi-au zis?”, s-a întrebat retoric pensionarul.

Ilie Teodorescu şi-a aniversat, vineri, cea de-a 100-a zi de naştere alături de o parte din fii şi nepoţi şi mai mulţi reprezentanţi ai administraţiei locale sector 2, printre care şi primarul Neculai Onţanu care şi-a luat angajamentul să verifice dacă s-a strecurat vreo greşeală la calcularea pensiei bătrânului. Evenimentul a fost sărbătorit cu flori, şampanie, tort şi o diplomă de excelenţă din partea primăriei, plus suma de 500 de lei, care „să compenseze poprierea de la Casa de Pensii”.