10 metode prin care nu te costă nimic să circuli cu STB-ul prin București

Parcă îmi și pare rău că nu crește prețul biletelor la STB. La urma urmei, se trăiește atât de ușor și totul e foarte ieftin, parcă mergea ca măcar biletele la transportul în comun să se scumpească. Toate prețurile sunt atât de mici, că uneori mă gândesc că ar trebui să pună intrare la Mega ca să mai facă și ei un ban sau să dau și eu un bacșiș la gaze sau la curent. Adică nu mi se pare firesc ca de 100 de lei să-ți iei și apă și hârtie igienică și țigări și tot de banii ăștia să te și porți ca și cum ai avea după ce să bei apă, care e un sentiment inestimabil.

Da. Măcar imaginația nu costă nimic în afară de o viață plină de traume și o copilărie desenată cu degetul în praful tristeții. Haideți să oftăm împreună, că e bine să tragi aer în piept înainte de a-ți lua câmpii, proces despre care știm foarte bine că necesită efort. Mult efort. La fel ca și invidia pe care sigur o resimte fiecare autobuz când vede că un bilet de metrou costă cinci lei față de cei trei de la suprafață. “De ce e mai ieftin să vezi cerul decât tenebrele?”, am văzut întrebându-se printre suspine un 96 în piață, la Rosetti. În continuare o serie de metode prin care transportul la suprafață poate nu doar să fie ieftin, ci chiar să nu coste nimic.

1. Mergi pe jos la muncă. Ce dacă stai în Berceni și muncești în Pipera. 15 kilometri se pot face țaca paca. Anul trecut Jacob Kiplimo din Uganda a stabilit un nou record pentru semimaraton, adică a parcurs 21,1 kilometri în 56 de minute și 42 de secunde. Asta înseamnă că 15 kilometri se pot face în 40 de minute, mult mai repede decât cu mașina prin trafic. Ok, poate la început o să te miști un pic mai greu, dar în maxim trei ani vei uita ce e aia roată.

2. În cazul în care nu-ți priește metoda de la punctul 1, renunță la locul de muncă și așa nu trebuie să te mai duci nicăieri. Munca, oricum, e un concept supraevaluat și niciunul dintre marii gânditori ai lumii nu au ajuns pe culmile înțelegerii muncind. Buddha a zis că totul are nevoie de moderație și echilibru, ceea ce nu se pupă cu cu ideea de 5 zile lucrătoare și 2 libere, iar Isus a zis că munca e în regulă doar dacă îl slujește pe Dumnezeu, deci doar preoții ar trebui să muncească. Eu, personal, chiar m-aș converti la o religie dacă rugăciunile preoților care o practică m-ar ajuta să trăiesc fără să muncesc.

3. Că tot suntem la rugăciune, poți oricând să te rogi să nu te prindă controlorii, dar nu încurajăm astfel de practici pentru că ne freacă valorile morale. 

4. Te muți lângă locul de muncă, lângă grădiniță, școală, liceu, universitate, spital, supermarket, biserică, cimitir, gară, aeroport. Deci în Băneasa sau Otopeni. Și da, există cimitir în Băneasa. Se numește Cimitirul Băneasa.  

5. Mi-aduc aminte cu o splendidă nostalgie când kilometrul cu taxiul era 1,39 ron. Nici nu merita să mergi cu autobuzul. Poate STB va crește, până la urmă, prețurile atât de mult, încât vor ajunge la nivel de Uber sau Bolt sau Taxi. Să vezi ce vom tânji atunci după mirosuri pestilențiale vara și după mocirla de pe linoleumul din autobuze iarna.

6. Dacă autobuzele privesc cu invidie metroul, Dâmbovița plânge când vede cât de nefolosită e, deși înotul e un sport deosebit de sănătos. Hainele de muncă pot fi transportate într-un sac de plastic închis ermetic la fel cum se făcea când se fugea din țară pe vremea lui Ceaușescu. În plus, o canoe decentă găsești și la o mie și un pic de lei la mâna a doua.

7. Levitația. În orice direcție. Nu vom intra acum în subiectul avantajelor pe care le-ar aduce această practică la care se ajunge după ce se trece pragul liniștii minții, în schimb, marele folos pe care vreau să îl aduc în atenția tuturor e că această formă de transport gratuit nu te va murdări niciodată pe adidași.

8. Se poate oricând face o petiție în urma căreia Primăria București ar putea echipa copacii cu liane, mai ales că, strict în cazul articolului de față, nu cred că e doar o coincidență că primul Tarzan a fost român.

9. Călare s-au cucerit imperii, călare se poate merge oriunde. În plus, se vorbește din ce în ce mai mult despre beneficiile relațiilor cu caii, chiar se face terapie cu cai. Acum știu că vei spune că un cal e scump, dar cai gratis și ușor de întreținut sunt peste tot, cei mai la îndemână fiind caii verzi de pe pereți. Ce te costă să dezlipești un cal verde de pe perete și să pleci cu el oriunde ai treabă?

10. Biciclete și trotinete. Nu să le închiriezi, ci să le deții. Cred că acest subiect nu mai are nevoie de explicații, ci doar de picioare antrenate. Drum bun. Viscolul se simte altfel pe piele. Altfel te conectezi cu natura când nu te protejează nimic de ea.

Cam atât pentru astăzi de la Consiliul Sfaturilor Inutile. Fie ca banii să ne găsească înainte ca biletele de STB să se scumpească. Doamne ajută și Doamne ferește, prețurile nu se poartă omenește. Adișorul Nescumpitorul.