1 Mai mic sau unul mai mare? Poveștile tradiționalilor mititei care ne încântă, alături de bere, zilele de 1 Mai precum și grătarele de peste an

Mici mai mari și mici mai mici, fără ei 1 Mai n-ar fi la fel. Unde mai pui că merg perfect cu bere și muștar și trezesc în români un sentiment de naționalitate și apartenență nemaiîntâlnit în altă zi a anului. Da, suntem mari consumatori de mici și credem că sunt ai noștri, cu toate că o carne tocată friptă pe grătar au cam toți vecinii, într-o formă sau alta. Până încălziți grătarele și pregătiți carnea citiți mai jos povestea micilor românești. Și dacă e să fiți vegani puteți renunța de pe acum. Asta e o poveste fără iz de salată.

Povestea micului românesc a început în urmă cu peste 100 de ani, iar de-a lungul timpului preparatul autohton şi-a câştigat popularitatea pe grătarele aprinse de români în toată lumea. Totuși, legenda Micului spune că primul mic a fost mâncat în Centrul Vechi din București și că totul ar fi fost de fapt o pură întâmplare.

Povestea micului ajuns o adevărată mâncare națională

Povestea micului a început în Bucureşti, în urmă cu mai bine de un secol, atunci când un bucătar iscusit din Capitală, Iordache Ionescu, le pregătea clienţilor săi mai multe preparate la grătar. Mai mult, unii spun că povestea micilor a început în Centrul Vechi, pe stradă Covaci, la numărul 3. În acest loc se află restaurantul lui Iordache Ionescu.

Cârciumarul Ionescu, aşa cum era cunoscut printre clienţii localului, avea o reţetă excepţională de cârnaţi, renumită în tot oraşul, care a stat la baza micului din zilele noastre.

Într-o zi, cârciumarul muncea de zor la cârnaţii pregătiţi la grătar, dar maţele în care învelea carnea tocată s-au terminat. Văzând că cererile la cârnaţi sunt din ce în ce mai multe, Iordache Ionescu a luat o bucată din „aluatul cârnatului“ şi a pus-o pe grătar fără niciun fel de maţ. Primul care a gustat invenţia cârciumarului a rămas impresionat de gustul „mititelui“, iar noul produs s-a transformat în vedeta localului din centrul oraşului.

Încet-încet, pe majoritatea grătarelor din cârciumile şi localurile bucureştene se aflau mititei, iar oamenii păreau fascinaţi de gustul noului produs. „Înainte de al Doilea Război Mondial, la aproape orice colţ de stradă există o bodegă în care se serveau mici“, spun istoricii care încă își aduc aminte vechile povești.

O altă sursă scrie despre micii de la Carul cu Bere vestit în acea vreme. Bucătarul de la acea vreme, vorbea despre originea sarbeasca a acestui preparat. Într-o scrisoare datată 16 iunie 1920, proprietarul descrie rețeta acestui preparat: “Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de șapte până la opt centimetri și la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori că o gustare între mese la o halbă de bere, ori că entrée, ori că fel de mâncare de sine stătătoare.”

La fel de populari în perioada interbelică erau și mititeii lui Păstorel. În rețeta să, carnea de vită trebuia să provină de la ceafă, coadă sau pulpă. Iar pe lângă amestecul de condimente, trebuia să conțînă și miez de franzelă înmuiat în usturoi.

Micul, controversă la nivel balcanic

Reţeta micului însă este pe atât de diferită, pe cât este de contestată că ar fi românească. Unii specialişti culinari susţin că a fi un produs provenit dintr-o eroare gastronomică atunci când un bucătar din Bucureşti a rămas fără maţe pentru cârnaţi şi a pus carnea direct pe grătar. Alţii spun că tradiţionalul mic ţine mai mult de obiceiurile culinare ale turcilor şi că a rămas moştenire de sute de ani.

1 Mai, care prin excelență se sărbătorește la iarbă verde, cu grătarul încins alături, este o odă a mititelului considerat mai mereu regele petrecerii și mai mereu acompaniat de bere.

Rețetă mici Cocoșatu

Și dacă tot ați ajuns aici, vă oferim, din arhiva B365.ro oețetă de mici ca la Cocoșatu, asta dacă nu ajungeți astăzi pe acolo sau nu știți că aceștia ar fi unii dintrei cei mai buni mici din București. De asemenea, micii din piață de la Obor mai au o astfel de greutate pe splaiuri bucureștene. Nu în ultimul rând vă recomand micii din piața Cotroceni, nu au vreo poveste dar sunt testați personal și extrem de gustoși.

Mici „Cocoşatu”, ingrediente:

– carne de vită
– piper măcinat
– cimbru uscat
– ienibahar
– coriandru
– chimion turcesc
– anis stelat (flori uscate, sub formă de stele)
– bicarbonat de sodiu
– zeamă de lămâie
– ulei
– usturoi.

Rețetă de mici ca la Cocoșatu: Mici „Cocoşatu”, mod de preparare:

1. Se fierbe o zeamă de oase de vită cu măduvă
2. Se frământă carnea tocată cu zeama timp de o oră şi se adaugă condimentele şi sucul de lămâie – fără mujdei
3. Se ţine o zi la rece şi apoi se frământă din nou, cu zeamă de usturoi
4. Această compoziţie se mai ţine o zi la rece
5. Abia a treia zi se formează micii
6. Aceştia sunt unşi cu puţin ulei… şi pot fi puşi pe grătar.

Poftă bună și un 1 Mai fericit!